Vorbele unui tălmăcitor

Am în față Doctor Jivago, apărută la Polirom, în 2000, carte primită de mine cu dedicație de la tălmăcitorul ei din rusă, Emil Iordache.
Ce glumă sinistră a putut săvârși omul ăsta, prin toamna trecută, când s-a hotărât să se dedea decesului! Emil Iordache era, indiscutabil, un mare traducător din literatura rusă. Dar nu de asta, dintre toți defuncții recenți ai literelor, el mi-era cel mai simpatic, ci pentru vorbele sale de duh, care circulau din gură-n gură.
Spunea Emil Iordache că orice gazetă la care colaborează Liviu Antonesei se face mai mică, tot mai mică, până dispare.
Spunea Emil Iordache despre un ziar umflat în penele-i de hârtie că are zilnic 10.000 de exemplare tiraj și 20.000 retur.
Și mai spunea Emil Iordache, pe la cocteilurile literare suprapopulate, că-n România, din păcate, avem mult mai mulți scriitori decât cititori.
Dac-ar fi avut răbdare și n-ar fi dat din timp colțul, probabil s-ar fi întâmplat ca-n acele vremuri pariziene, când orice glumă bună anonimă îi era atribuită lui Alphonse Allais sau Tristan Bernard.