Vorba smerită – cum o dobândim și care sunt roadele ei?

Vorba smerită reprezintă starea din Împărăția lui Dumnezeu în această lume! Este foarte important să ai un calcul la vorbă și să poți să bucuri pe aproapele tău prin rodul vorbirii nesmintitoare. A fi smerit în vorbă înseamnă a fi în stare să duci orice gen de discuție în spatele tău.
Cel smerit în vorbă are mereu puterea de a domoli spiritele cuvântărilor agitate ale secolului nostru! Certurile pot găsi leacul în calculul de cuvinte! Trebuie să fim calculați la cuvânt căci cuvântul este pornirea oricărei stări omenești. Ori înspre împreuna viețuire, ori spre ceartă și ură! Cu o vorbă calculată poți să înalți un om sufletește până la cele sfinte, iar cu un cuvânt „nelalocul lui” îl poți pierde.
Vindecarea vorbei deșarte este tăcerea
Și pentru cei care nu știu cum pot să își cultive acest dar al tăcerii vă recomand două sfaturi pentru acest mare dar creștinesc. O femeie, mergând la o mănăstire, se plânse unui părinte îmbunătățit de bărbatul ei, zicând:
– Părinte, bărbatul meu este așa de ursuz și arțăgos, că nu mai pot să-l suport. Tot timpul ne certăm și nu știu cum să fac ca să-l îndrept.
Părintele, înțelegând despre ce este vorba și vrând să-i dea un mijloc prin care pacea să se reîntoarcă în familie, îi zise:
– Mergi la trapeză și spune-i fratelui care are ascultare acolo, să-ți dea într-o sticlă apă din fântâna mânăstirii și s-o duci acasă. Când vine bărbatul tău acasă, să iei o înghițitură din această apă. S-o păstrezi cu grijă în gură și apoi vei vedea minunea.
Femeia făcu tot ce i se spusese. Când bărbatul veni seara acasă, lesne se vedea că era rău dispus, obosit și nerăbdător. Numaidecât femeia luă în gură o înghițitură din apa misterioasă și se străduia să n-o piardă.
Într-adevăr, curând, bărbatul încetă. Astfel furtuna din acea seară trecu repede.
Încă o dată luă femeia acel medicament minunat și din nou se lăsa cu același succes. Din acel moment bărbatul era altul, era transformat. Îi vorbea frumos și o lăuda pentru gingășia și răbdarea ei.
Fericită din cale-afară pentru schimbarea soțului ei, femeia merse în grabă la părinte și-i povesti despre succesul cu apa minunată.
– Nu apa din fântâna mănăstirii, spuse părintele, a făcut minunea, ci tăcerea ta. Mai înainte comentai înaintea bărbatului tău, care venea obosit de la muncă, și-l enervai prin contraziceri. Tăcerea ta însă l-a îmblânzit.
Câtă apă sfințită avem la îndemână și nu o folosim! Cu siguranță poate fi folosită și apa de la robinet!!!
Ce să fac când mă ocărăște femeia?
Un ucenic care era tot timpul ispitit de mânie, părându-i-se a fi disprețuit și ocărât de către soția sa, l-a întrebat: „Ce să fac, Părinte, că vin multe ispite și din nimica toată se aprinde cearta și judecata și mânia violentă și răstălmăcirea, de ajungi să nu te mai înțelegi om cu om. Greșind eu fără de voie sau cu voie și cerându-mi iertare, soția se tulbură și mă ocărăște și foarte greu îi trece supărarea. Eu încerc să rabd și să explic că am intenții bune și vreau să repar, dar ea îmi taie vorba și îmi răstălmăcește cuvintele și intenția, lovindu-mă cu asprime și învinuindu-mă și închizându-se față de mine. Știu că mă iubește foarte mult, dar din mândrie mă mânii apoi și eu mai tare și mă împietresc în mânie și ținerea de minte a răului, care ajung să acopere iubirea, amestecând în ea justificare de sine, judecată, ură chiar. Deci ce să fac când mă ocărăște femeia și nu îmi primește apoi nici cererea de iertare?.
„Să taci”, a spus Avva, „și să nu fii supărăcios ca o muiere cu barbă. Femeia prin firea ei este mai sensibilă, mai iute la mânie și mai aprigă la vorbă, dar bărbatul are mai proprie tăcerea. Mare este taina tăcerii ce oprește dezbinarea și căderea în stricăciunea păcatului, a neiubirii. Să-ți asumi tu însuți vina ta și a celuilalt, dar să nu le diseci în toiul ispitei, să nu te fixezi la ele, ci să le arunci în focul închinării tăcute și răbdătoare, ca să ardă și să crape dracul mâniei din tine”.
Bărbatul trebuie să fie ca un paratrăsnet pentru femeie în clipele de ispită, spunea Părintele Ghelasie, iar femeia să treacă peste supărarea muierească, ca să îmbrace chipul de maică, prin care să-l nască duhovnicește pe celălalt.
A cultiva tăcerea înseamnă a pregăti calea verbală către împărăție. Cale care ne este uneori cu a nevoie de urmat spre împărăție! Cei care reușesc să ajungă la acea stare a tăcerii curate în împrejurări zbuciumate vor reuși să învingă și ispitele cele trupești care sunt distrugătoare de corp! Dacă vei reuși să îți stăpânești cuvântul înseamnă că ai ajuns la adevărata trăire a smereniei. A ști să taci înseamnă a ști să fii smerit în vorbă! Această tăcere este plăcută și înaintea lui Dumnezeu. Să ne ajute Dumnezeu să reușim să îl desăvârșim pe aproapele nostru pin vorba noastră smerită și prin aceasta să ne desăvârșim și noi! „Doamne pune strajă gurii mele și ușă de îngrădire buzelor mele”.
(sursa: http://luminaortodoxiei.com)