Vorba dulce…

Nu trece luna fără să apară o nouă stâlcire a limbii române! Repede, ca virușii computerelor, filoxera se încăpușează în ființa limbii, apoi, precum puiul de cuc, azvârle din cuib forma corectă, instalând în locu-i aberații. Care, culmea, prind și se generalizează cât ai zice pește! Vara asta s-a validat înlocuirea lui „ca” prin „ca și”. „Eu, ca și profesor…” – l-am auzit pe un ditamai intelectual la tv.
Ca și făr-de-carte, asta ești! – s-ar cuveni să i se replice, dacă ar avea cine, unde și cum. Incultul universitar (!!), apăsat de spaimele ignoranței sale într-ale gramaticii, prinde din zbor orice inovație tâmpă și, cu iluzia „corectitudinii” ciupite după ureche, mută cotigarul prostiei dintr-un șanț în celălalt. „Ca profesor” e un simplu enunț. „Ca și profesor” presupune o comparație. Unde-i comparația? Da-mi bat gura degeaba, fiindcă, din Pocreaca până-n Parlament, bietul „ca” nu mai funcționează fără cârja boantă a parazitului „și”. Săptămâna trecută, la radio – să auzi și să nu crezi! – m-am crucit ascultând o transmisie de fotbal în care mingea se lovea „de către bară”, pasa era dată „de către Popescu” și recepționată „de către Ionescu”. De ce nu „de bară”, „de Popescu”, „de Ionescu”? Încă o prepoziție parazită și inutilă, strecurată la încheietura cuvintelor, de inculți ajunși la microfonul ce s-ar cuveni să ofere infinită corectitudine lingvistică!
Alarmat, Eugen Simion, pe atunci președinte al Academiei, promitea: „În situația în care am ajuns (deteriorarea limbii, n.n.) este absolută nevoie de autoritatea Academiei Române”. Este – dar de pomană. Poate Academia să stabilească cele mai minunate reguli din zori și până la apusul soarelui, numai că românul cu instrucție subțire va vorbi tot cum aude la radio și tv. Asta-i academia lui. Ne-am bătut în fel și chip joc de Pruteanu, odihnească-l Dumnezeu; s-ar cuveni ca măcar acum, când e prea târziu, să-i prețuim strădania. Mă tem că, de-ar fi dezgropat cândva, l-am afla răsucit în mormânt – fie și numai dacă serverele radioului celest i-au adus în cele subpământuri emisiunea în care un cunoscut cântăreț de muzică ușoară ne informa că și-a propus ca „target” editarea unui nou album, punctându-și „elevata” intervenție cu sumedenie de OK-uri pe post de „da”.
De ce n-or fi având studiourile de radio și tv emisiuni serioase de cultivare a limbii, a căror eficiență pariez că întrece de zece ori strădaniile Academiei? Mister! (Postul public de radio găzduiește zilnic tableta unui lingvist simpatic, Iliescu, dar „targetul” acesteia – așa-i că sună bine? – îl constituie mai degrabă bizarerii, curiozități, etimologii ascunse și alte mărunțișuri.) Într-o declarație la fel de avântată ca și a lui Eugen Simion (observați aici legitimitatea lui „ca și”, fiind vorba de o comparație) președintele CNA, Răsvan Popescu, anunța „măsuri drastice” în curs de aplicare „posturilor ce masacrează limba română”: amenzi, somații („nu putem să ne uităm cum se degradează limba română în audiovizual”), inclusiv darea în vileag a numelor analfabeților. N-am prea văzut ori auzit asemenea urecheli publice, dar, dacă vor fi fost, nu văd rezultatul.
La radio sunt cultivate în continuare dezacorduri ridicole gen „ora doisprezece”, incorectitudini lexicale („șaptisprezece”, „optisprezece”), iar la tv, subtitrările și „burtierele” conțin adesea impardonabile erori de sintaxă, morfologie, semantică, ortografie. Aflăm că CNA va mai face un pas hotărât „pentru ameliorarea uzului limbii”, urmând să publice, în toamnă (n-o fi venit toamna?) o broșură în care fi-vor contabilizate „cele mai grave și mai des întâlnite greșeli de limbă difuzate pe posturile tv.”
Aștept Capitala.