Vor să-l radă? Sau atâta pot?

Din când în când, fotbaliștii simt nevoia câte unei reorganizări, în sensul că din echipă se transformă, cel mai adesea pe neașteptate, în bandă. Iar atunci când fenomenul se produce, de regulă scopul nedeclarat al acesteia este de a schimba antrenorul. Cu sau fără consimțământul (sau chiar complicitatea) conducerii. Uneori chestia e atât de evidentă, încât nici jurămintele dintre cele mai patetice nu pot convinge pe nimeni că lucrurile nu stau așa. Iar exemple avem cu nemiluita, la toate nivelurile. Iată, de pildă, Liga a II-a. Într-un interviu publicat ieri, căpitanul Cetății Suceava, Berezoschi, dă o pildă vie de ceea ce înseamnă „gura păcătosului”, afirmând (probabil involuntar) două lucruri de-a dreptul terifiante: mai întâi că Ioan Radu este un antrenor bun raportat la bugetul clubului, apoi că la schimbarea acestuia de la mijlocul turului toți (care toți?!) se așteptau ca echipa să meargă mai bine. Ce înțeleg eu din povestea asta? Păi, tot două lucruri. Mai întâi că domnul căpitan (împreună cu băieții) nu prea dă doi bani pe știința fotbalistică a profesorului Ioan Radu, privit ca un antrenor valabil doar în limitele unui „buget de austeritate” (că dacă am avea bani mai mulți, depinde câți, probabil că lista ar putea fi deschisă de Andone și închisă de Mourinho, așa-i?). Apoi, că „execuția” publică a lui Radu din toamnă s-a bazat și pe o mână de „băieți” care, în lipsa științei jocului, și-au găsit o ocupație alternativă, în sensul că s-au pus pe instigat galeria care, și la un 3-0 pentru ai noștri, nu găsea nimic mai breaz de urlat decât „Radu-afarăăă!”. Cine încearcă să mă convingă că lucrurile stau altfel, ori e tâmpit, ori, mai grav, mă ia pe mine de tâmpit. Răspund prin acest articol și celor care, sâmbătă, la meci, m-au întrebat de ce nu scriu despre Cetatea. Na, că scriu: a jucat atât de prost, încât, oricât de prost antrenor ar fi Radu, mie tot îmi pute a complot. Cu recidivă! Iar dacă mă înșel, n-am de ce (și cui) cere scuze: joacă atât de prost încât ți se face ori milă, ori silă. Dar parcă tot nu-mi vine să cred că apatia vecină cu letargia are cauze doar fotbalistice. Bă băieți, treaba-i simplă: dacă v-ați săturat iarăși de Radu, radeți-l! Dar cinstit, pe față. Iar dacă doar atâta știți și puteți, n-ar fi mai simplu să nu ne mai îmbolnăviți sâmbăta și să vă apucați de un pescuit, un șah, o scrimă, ceva?