Vopsitul, obicei național

Cu ani în urmă, un fost fotbalist mare, devenit antrenor cu ceva rezultate, nu formidabile dar notabile, pleca de la Dinamo înjurând că s-a săturat de „vopsit” fotbaliști și jurând că nu mai calcă prin „groapă” câte zile o avea. Deși fusese „câine până la moarte” și ca fotbalist, „Vopsitul” însă nu s-a inventat la Dinamo și nici n-a decedat ca urmare a întâmplării ăsteia. Este în firea românului să coafeze realitatea, să prezinte realitatea chiar și neagră în roz, că doar nu cred să mai existe în folclorul planetar vreo zicere comparabilă cu aia a noastră: „Afară-i vopsit gardul, / Înăuntru, leopardul”. Românul vopsește tot ce prinde, în orice context: să ne amintim doar cum se dădea cu spray verde pe frunzele copacilor când urma să vină în vizită „de lucru” Cârmaciul care el însuși vopsea în cele mai vii culori cenușiul (dat chiar înspre maro!) din România întreagă. Unde naiba vreau să ajung? Păi, în zilele noastre, desigur. Un cunoscut profesor sucevean de educație fizică, pensionar acum, domnul Făgădău, m-a sunat luni seara, la vreo două ore după victoria lui Halep în fața lui Sloane Stephens, întrebându-mă dacă ființa aia care comentase meciul este normală la cap sau nu. Și dacă n-o fi cumva chioară. Ori expertă în arte marțiale sau pescuit, fiindcă, zicea dl. Făgădău, nu e posibil să o vezi pe Halep servind prost și foarte prost și tu să o ții una și bună: că mamă ce serviciu nemaipomenit, că și l-a „lucrat”, și l-a perfecționat etc. Cum și l-a lucrat s-a văzut și la statistica de final, în care Simona figura cu… 47% reușite la primul serviciu! Adică trecut mingea peste fileu, că puncte făcute din primul serviciu erau în total 11%! Nu e vorba de orbire ori nepricepere, ci de obiceiul cretin, moștenit, cum ziceam, de la Ceașcă, de a-i prezenta pe ai noștri neapărat cei mai cei indiferent de cât de prost se prezintă. Este, în esență, obișnuința de a face, din orice, bici. Care, desigur, să și plesnească!