VOLOCA PE DERELUI. În 25 februarie 1663, Isac Cocoranul lasă feciorilor săi, Constantin și Săcuianul, „cumpărături din Voloca”, apoi satul ajunge în proprietatea mănăstirii Putna.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Voloca „53 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, 1 dascăl, 1 jidov, 1 scutelnic și 49 birnici, anume pe: Onofrei dulgher, Pătraș sin Toader, Onofrei rusul, Anton zet Măriuții, Neculaiu sin Ostafi, Ion Pavliuk, Andrieș scripcar, Mateiu Pavliuk, Vasile sin Pavliuk, Georgi Tokar, Vasile sin ego, Ion sin Ursul, Ursul Tokar, Vasile Buză, Ion sin Georgiță, Nechita Mitian, Neculaiu sin ego, Hlopina, Ștefan bejenar, Toader sin Vasile, Ilaș brat ego, Costandin zet Siomion, Vasile zet Hechitei, Antohi Hubar, Ion rotar, Ursul sin Lupașco, Andronic Mănăilă, Grigoraș sin Lupașco, Enache sin Onul, Neculaiu sin Lupașco, Andrieș Panteleiciuk, Toader sin Panteleiciuk, Andrieș nepot lui, Andrieș sin Lupașco, Ion zet Andrieș, Ion sin Mihail, Simion zet Lupașco, Andrei sin Simion, Andrieș sin Onofreiu, Onofreiu sin Lupașco, Ion sin Mateiu, Mateiu, Vasile sin ego, Andrieș butnar, Ivan rus, Macsin vătăman, Ivanki rus, Vasile dulgher și Simion Holovaci.
Rufeturile erau pentru jidovul orândar Leiba sin David, pentru popa Neculaiu și dascălul Toader și pentru scutelnicul popii, Ion.
Aflat pe malul stâng al Dereluiului, în dreptul Cuciurului Mare, satul Voloca avea, în 1774, 44 familii (2 popi, 62 țărani, în 1775), numărul familiilor ajungând la 119, în 1784.
Prin testamentul din 28 iunie 1820, Ilie Baloșescul lăsa soției sale, Măriuca, și copiilor săi, Catrina, Ștefan și Vasili, partea din moșia Voloca pe care o stăpânea, numită Marcova.
Biserica Sfântului Nicolai din Voloca pe Derehlui a fost construită între anii 1829-1831 și dotată cu un iconostas, în 1833, de Theodor Cepișca. În 1843, biserica avea 2.207 enoriași, paroh fiind Ioan Balmoș. În 1876, cei 2.960 enoriași ortodocși erau păstoriți de parohul Cassian Stratulat și de preotul cooperator Nicolai Filievici. În 1907, paroh era același Cassian Stratulat, născut în 1836, preot din 1866, paroh din 1873, preot cooperator fiind George Velehorschi, născut în 1876, preot din 1901, iar cantor, din 1903, Ilie Pojoga, născut în 1856.
Din 1881, la Voloca pe Derehlui funcționa o școală cu 6 clase[2].
În 1890, satul Voloca pe Derelui avea 3.540 locuitori, primar fiind Ștefan Ungurean. Învățători erau Teodor Vasilovici și Eufrosina Simionovici, Casian Stratulat și Ioan Ianovici erau parohi, iar cantor bisericesc era Nicolai Michitovici.
Banca populară raiffeisiană din Voloca pe Derelui a fost înființată în 29 martie 1903, sub direcțiunea lui Casian Stratulat și sub președinția lui P. Choplina, vistiernic fiind Atanasie Dobîca.
O colectă, în folosul Societății „Școala română”, făcută, în 1895, de parohul Cassian Stratulat, îi menționează, printre binefăcătorii din Voloca pe Derehlui, pe preotul cooperator Ioan Ianovici, pe primarul Nicolae Onufreiciuc și pe cantorul bisericesc Nicolae Nichitovici[3].
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 379
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 14, 1876 p. 23, 1907 p. 59
[3]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 19/1895, p. 3