De când rulează, cu casele de bilete închise, noul serial „Cătălin Voicu, dialoguri necenzurate”, producție a Casei de filme DNA, națiunea, în marea ei majoritate (excepție făcând doar niște tembeli de profesori flămânzi, insensibili la curentele de artă avangardiste), stă bătută în piroane, în fața micilor ecrane cu care sunt prevăzute odăile de zi, dormitoarele, uneori gheretele portarilor, de la întreprinderile care mai au portar și corturile în care dormitează de câțiva ani sinistrații care au primit pe rând case de la toate guvernele și în toate scrutinurile electorale. Casele au fost construite în conferințele de presă și date în folosință la televizor, urmând ca în viitorul apropiat, adică prin anii 2030, să fie gata, odată cu revenirea pensiilor la cât au fost cândva, să fie finisate și bune de a fi locuite.
Până una alta, fericiții sinistrați, despovărați de grija de a mai avea vreun bun (mobilă, găini în curte, vacă) se zgâiesc revoltați la televizor, unde află cum Cătălin Voicu, un personaj coborât din caricaturile care înfierau prin anii 50 burghezo-moșierimea hrăpăreață, burtos, călcând crăcănat, suficient sieși, le mănâncă averea, fură statul și îi împiedică pe domnul Băsescu și doamna Udrea să modernizeze România.
În uriașa lui nesimțire, acest individ care mai are cusurul să facă parte și din Senat (bine s-a pronunțat Poporul, ca și eliberatorii sovietici în anii 46, că acest organism care parazitează trupul firav al democrației trebuie desființat) i-a promis cinstitului om de afaceri și asfalt Cășuneanu că-i pune o pilă la justiție, l-a umflat de bani (cel puțin așa susțin benzile înregistrate) și nici nu l-a rezolvat. Adică bietul Cășuneanu a pierdut procesul. Și cu banii haliți și cu procesul pierdut! Bine, bine, ar putea cârâi nesimțiții din opoziție, dacă nu sunt probe că a luat bani, decât niște vorbe, dacă nici n-a câștigat procesul, atunci pe ce bază îl bagi la mititica? Păi pe ce bază, pe ce bază? Pe baza faptului că e corupt, așa cum el însuși mănâncă rahat în toate miile de kilometri de bandă magnetică, transcrisă minuțios și pierdută de procurorii DNA prin toate redacțiile. Că-l știe p-ăla, că-l cunoaște și are intrare zi-noapte la ălălalt, că poate să-ți facă bon de prioritate la un chirurg care te taie de orice fără să te mai caute, că știe un rector și e văr primar cu o moașă care a fost măritată cu președintele Academiei. Mă, dar dacă ăsta e un fanfaron, un mitoman, un lăudăros? Era unul într-un sat care te făcea, dacă-i duceai un kil de țuică, paznic de noapte la primărie sau, dacă-i duceai o damigeană, ministru de interne.
Oricum, burtosul, la vestea arestării s-a scăpat pe el și, avertizează un profesor de inimi de la putere, cu nume de zburătoare, unul Cinteză, dacă nu stă cuminte la spital face pârnaie la Dumnezeu până la sfârșitul lumii și încă multă vreme după aia. Adică dă ortul popii și rămâne DNA-ul cu bunătate de pălăvrăgeli înregistrate degeaba. Nu-i frumos și scenariul nu prevedea o asemenea obrăznicie din partea unui corupt veninos, uns cu toate alifiile, mai puțin cea care te face imun la îngălbenit izmenele pe dinlăuntru. Procurorii, în cazul nefericit al deznodământului cu popi, ar putea fi sancționați de știm noi cine, de sus de tot. Păi bine, măi, amărăștenilor de executanți, n-ați găsit și voi un corupt mai în vână? Îmi băgați pe televizor toți cardiacii, ce dracu, Doamne iartă-i, că mie oricum n-ai ce-mi face, că am imunitate de la poporul care mă iubește. Nu-i destul că Hrebenciuc are cazierul unui infarct miocardic, că d-aia nici nu mi l-am făcut cuscru (bine zicea fie-mea de la Bruxelles, că ăla mic al guzganului rozaliu e firav ca o muiere, nu te poți baza pe el la o mânărie mai mare), nu-i destul că Vanghele, ăla de nu știe gramatică nici cât EBA și n-a citit ca mine Levantul, e bolnav din naștere de gâlci la cap? Ce mă fac, că criza (vedeți, tonomaților, că cacafonia e intenționată!) e mare și nu mai ții acasă la televizor un șomer? Ies în stradă toți și dacă se îngroașă gluma n-am ce face, mă așez în fruntea lor cu Nuțica să-l dăm jos pe nenorocitul de Boc și clica lui de demagogi și profitori. Nu putem răbda să-i vedem nenorocind țara pe alde Berceanu și Videanu și Hoară (de ăsta din urmă mi se rupe inima că prea le zice bine la televizor, n-a rămas un opozant întreg și nezdruncinat după o cafteală în vorbe cu el!). Jos cu ticăloșii!
Ce știre e mai importantă, a întrebat profesoara de jurnalism, șoimii patriei care se pregătesc să îmbrățișeze nobila meserie de slujbaș al opiniei publice: demascarea coruptului Voicu, cel care s-a autodemascat pălăvrăgind vrute și nevrute sau faptul că niște amărâte de învățătoare au spart geamurile inspectoratului școlar de la Buzău, că cică nu le mai ajunge leafa? Inutil să spun că școala de jurnalism e găzduită în subsolurile Academiei Cotroceni, finanțată din fondurile SPP, mult prea îmbelșugate pentru a putea fi cheltuite integral. Profesorii care au ieșit în stradă e știrea numărul unu, a spus timid un învățăcel. Rar vezi învățători să spargă geamurile unei instituții publice, aduși la o așa disperare. Taci, Bulă, a țipat învățătoarea. Încă o greșeală ca asta și ești exmatriculat. Corupția lui Voicu e subiectul subiectelor . S-a înțeles? ‘nțeles, au strigat copiii în cor, înspăimântați că după terminarea grădiniței ar putea rata un post de redactor la unicul ziar existent la acea vreme, Vocea Cotrocenilor, vocea adevărului.
Până când vor intra în pâine noile promoții de ziariști, cei în exerciț își încep, ca și mine, articolele, emisiunile, relatările de la fața inflamată a locului, cu Voicu. Subiectele minore ale șomajului și foamei, abuzurile puterii, jefuirea bugetului pentru răsfățul financiar al clientelei sunt uitate așa cum neobservate trec revoltele învățătorilor. Că bine zicea domnul Funeriu (accentul pe sonoritățile onomastice cade unde a zis dânsul), a văzut cineva profesor mort de foame în România? Nu știu. Cei care n-au văzut vor vedea însă în curând.
