Oricât aș încerca să abordez alt subiect decât cel al deconspirării foștilor informatori din presă, nu reușesc. Ar fi multe de spus, se întâmplă multe alte lucruri în țărișoara noastră și în lumea largă, dar nu mă pot îndepărta de acest foc de tabără în jurul căruia se ceartă fiecare cu fiecare. Până acum am depistat două tabere (trebuia să fi spus foc de tabere!) care par că nu se vor împăca nici după stingerea focului. Una dintre tabere e de părere că deconspirarea trebuie să fie totală și că, în termeni absoluți, nu există turnători buni și turnători răi. Există turnători și neturnători. De această parte mă aflu și eu, cu amendamentul că, totuși, din punct de vedere omenesc, putem face diferențe între turnători. Dar nu diferențe care să-i absolve de vină. Cred (și am mai tot spus-o) că există câteva nuanțe de vinovăție între, să zicem, Carol Sebastian și Sorin Roșca Stănescu. Și în spatele primului, în calitate de cap de coloană, și în spatele celuilalt se mai pot aduna niște oameni. Și, după ce se dă cep la listă, se vor mai aduna. Deși, dacă nu și-au mărturisit vina nici în al doisprezecelea ceas, nuanțele de vinovăție se reduc. Adică se îngroașă.
Mi-am exprimat părerea aceasta și în Cotidianul, într-un text în care spuneam, la început, că am rezistat tentativelor de racolare venite, ca și în cazul Carol Sebastian, din partea securistului de la Universitatea Timișoara. Nu era aceeași persoană (am terminat facultatea cu niște ani înaintea lui C.S.), era doar aceeași funcție. Nu m-am dat erou pentru că nu am fost. Nu i-am întors spatele, nu i-am sărit la gât racolatorului și nici nu l-am înjurat de mamă. Pur și simplu am reușit să fandez atât de mult încât omul s-a lăsat păgubaș. Ei, bine, în comentariile la acel articol (Kuki și Gusti) găzduite de ediția electronică a ziarului, am fost făcut cu ou și cu oțet. Ideea era că nu e nici o scofală să nu fi turnat, mai bine să fi fost turnător, precum Carol Sebastian, și după aia să-i mărturisești victimei turnătoriilor tale cum stă treaba. Trebuie că am făcut alte ticăloșii din moment ce nu am turnat – era ideea unui cititor elegant ascuns după un pseudonim. Și faptul că am terminat ca șef de promoție era ceva tulbure, în opinia aceluiași. Era, oricum, o chestie rușinoasă. Această tabără, din care face parte și anonimul meu contestatar (și în spatele lui s-au aliniat câțiva) este periculoasă. Cu voie sau fără de voie. În această tabără, la butoanele ei, se află Sorin Roșca Stănescu, omul care vrea să-și spele vina lui prin apelul la vina altora. A altora scuzabili. Prin „spălarea” unor foști informatori, de înțeles în plan omenesc, nu facem decât să împroșcăm milioanele de oameni care nu au turnat. Și care au fost ținta acestor turnători. Gestul de a-i demasca este o necesitate publică, iar acela de a-i ierta, pe unii, ține de disponibilitățile personale. Hai să terminăm, întâi, cu demascatul!
