Vladimir Putin, spion fără renume apoi înalt funcționar sârguincios, s-a impus, după o ascensiune-fulger, ca un lider autoritar care a transformat Rusia în ultimii 12 ani, relatează AFP.
Ales duminică în urma alegerilor prezidențiale, după patru ani ca prim-ministru, Putin, un om cu o privire pătrunzătoare și fruntea lată, va rămâne la conducerea țării cel puțin până în 2018.
El a dat asigurări că are o singură ambiție, anume „dezvoltarea stabilă” a unei țări pe care a reușit deja să o scoată din situația anilor ’90 pentru a-i reda statura de mare putere.
„Nu credeam niciodată că voi deveni șeful statului”, declara el în februarie. „Dar mi-ar plăcea ca odată încheiată munca mea, Rusia contemporană să fie o construcție solidă”, adăuga el.
Pentru partizanii săi, „verticala puterii” în serviciul „liderului național” este garanția unui viitor radios. Ei felicită intransigența de care dă dovadă Putin, chiar și când acest lucru implică moartea a zeci de persoane nevinovate, cum a fost în timpul crizei ostaticilor de la teatrul Dubrovka din Moscova (2002).
El își cultivă acest rol de om dur și în fața camerelor de filmat. În timp ce nu vorbește deloc despre viața sa privată, inclusiv despre cele două fiice ale sale, Putin se lasă filmat călărind la bustul gol prin stepă, stingând incendii la bordul unui avion sau coborând cu bobul pe o pistă.
Dacă ar fi să credem ce scrie profesoara sa Vera Gurevici într-o carte din 2004, Putin, un judoka emerit, a preferat întotdeauna stilul puternic.
Certat pentru că i-a rupt piciorul unui coleg, la vârsta de 14 ani, el răspundea: „Sunt oameni care nu înțeleg cuvintele (…), înțeleg doar forța”, potrivit profesoarei sale, care adaugă că acest lucru i-a rămas întipărit în minte mult timp.
Confruntat din decembrie 2011, de la alegerile legislative controversate, cu o mișcare de contestare fără precedent, Vladimir Putin respinge criticile, calificându-i pe opozanți drept maimuțe, spioni plătiți de americani sau incapabili.
„Ei nu au un program unificat, mijloace clare și comprehensibile de a-și atinge obiectivele, care nu sunt nici ele clare, și nu au oameni capabili să facă lucruri concrete”, declara el în decembrie.
De atunci, pentru detractorii săi, anii Putin sunt cei ai disprețului față de democrație, după cum arată maniera în care revine la Kremlin.
Constituția nu autorizează decât două mandate consecutive la președinție, astfel că el l-a desemnat în 2008 ca succesor pe apropiatul său Dmitri Medvedev. Acesta nu candidează la prezidențialele din 4 martie, respectând scenariul redactat de „mai mulți ani”, a explicat Vladimir Putin.
Totuși, Putin a intrat ca reformator în politică, în 1991, devenind un apropiat colaborator al primarului din Sankt Petersburg, după o carieră de ofițer KGB, despre care nu se cunoaște aproape nimic, cu excepția faptului că a activat în fosta Republică Democrată Germană (1985-1990).
În 1996, anul în care a intrat în administrația președintelui Boris Elțîn, care era afectat de alcool și boli, Putin avertizează chiar împotriva tentației de a reveni la un lider cu mână de fier pentru a restabili ordinea în Rusia.
„Acest confort va trece repede, acel pumn va începe să ne stranguleze”, spunea el într-un interviu.
La Kremlin, el a sedus atunci prin eficacitatea sa: din vara lui 1998, a fost numit la conducerea FSB (succesorul KGB), iar un an mai târziu a devenit prim-ministru.
În acest post, el s-a arătat a fi un lider fără concesii, declanșând în octombrie, după un val de atentate, al doilea război din Cecenia, un conflict sângeros care avea să fie baza popularității sale, dar și a imaginii sale autoritare.
În decembrie, Elțîn a demisionat și l-a lăsat pe Putin la Kremlin.
Bazându-se pe „structurile de forță” (FSB, poliție, armată) și pe apropiații săi de la Sankt Petersburg (fost Leningrad, unde s-a născut la 7 octombrie 1952), el s-a debarasat de câțiva „oligarhi”, acei oameni de afaceri foarte bogați și influenți sub mandatul lui Elțîn.
Unii sunt exilați, iar președintele grupului petrolier Iukos, Mihail Hodorkovski, intrat în rezistență, este în închisoare din 2003. Televiziunile trec sub controlul regimului, iar statul preia un rol preponderent în economie. Opoziția comunistă și populistă este tolerată deoarece nu atacă fundamentele sistemului.
În țară domnea ordinea, iar pentru unii acest lucru nu era întâmplător. „Eu cred că Putin este un om pe care Dumnezeu și destinul l-au trimis Rusiei în timp ce traversa o perioadă dificilă”, declara în iulie Vladislav Surkov, fost ideolog al regimului rus.
Primele rezultate parțiale din Rusia arată că Vladimir Putin a obținut 61,8 la sută din voturi
Premierul rus Vladimir Putin a câștigat primul tur al alegerilor prezidențiale de duminică, obținând 61,8 la sută din voturi după numărarea a 14,5 la sută din buletine, a anunțat Comisia Electorală rusă, citată de AFP.
Comunistul Ghennadi Ziuganov s-a clasat pe locul al doilea cu 17,82 la sută din voturi. Un sondaj realizat la ieșirea de la urne de institutul Vțiom îl credita pe Putin cu 58,3 la sută din voturi.
Pe locul al treilea se află populistul Vladimir Jirinovski, cu 8 la sută, care l-a devansat pe miliardarul Mihail Prohorov (7,5 la sută) și pe candidatul de centru Serghei Mironov (3,67 la sută).
Aceste procente au fost difuzate chiar la ora 21.00 (19.00 ora României), la închiderea ultimelor birouri de vot din Kaliningrad, enclavă rusă situată între Polonia și țările baltice.
Sondajul Vțiom îl plasează pe Prohorov pe locul al treilea, cu 9,2 la sută din voturi.
Exit-poll – Vladimir Putin a obținut 58,3 la sută din voturi
Premierul Vladimir Putin ar fi obținut 58,3 la sută din voturi, potrivit unui sondaj efectuat la ieșirea de la urne de institutul Vțiom, și 61,80 la sută conform primelor rezultate anunțate după numărarea a 14,5 la sută din buletine, a anunțat Comisia Electorală rusă, relatează AFP.
Comunistul Ghennadi Ziuganov s-a clasat pe locul al doilea cu 17,8 la sută.
