Vizita de lucru

Înainte de 89, vizitele de lucru ale tovarășului, însoțit aproape întotdeauna de tovarășa, erau un lucru obișnuit pentru românul de rând, telejurnalul nostru – cel de toate zilele – relatând pe larg mărețele realizări ale epocii de aur și prezentând aprecierile cuplului prezidențial la adresa oamenilor muncii și a întreprinderilor cuprinse în cadrul vizitei. Am asistat zilele trecute la o vizită de înalt nivel, aici la Suceava. Premierul Boc a sosit alături de ministrul dezvoltării regionale Blaga, pentru a fi semnate un număr de proiecte de dezvoltare a județului și pentru a vizita câteva obiective importante, printre care Universitatea suceveană și platforma industraială Egger – Schweighoffer de la Rădăuți. În treacăt fiind spus, proiectele semnate de ministrul Blaga la Suceava așteptau de ceva vreme cerneala ministerială, fiind proiecte întocmite cu mulți ani în urmă și depuse în conformitate cu prevederile din ghidul solicitantului din programul operațional regional, la Agenția pentru Dezvoltare Regională de la Piatra Neamț. Am remarcat un lucru, în comparație cu vizitele de lucru care aveau loc în trecutul mai îndepărtat sau mai recent. Și când spun recent, mă refer la vizita primului-ministru Tăriceanu în 2005, atunci când hărnicia PNL-iștilor s-a văzut repede remarcată printr-un covor asfaltic nou nouț, pe strada din fața Casei Culturii, iar perioada mai veche este evident cea în care pentru satisfacția mărețului conducător, se legau știuleții de porumb în lanuri, atent selectați după mărime. De data asta, premierul Boc nu a tăiat nicio panglică, dar nici sucevenii nu au avut un câștig imediat. De data asta s-a zis lucrurilor pe nume, în speranța că printr-o astfel de prezentare vom stoarce o lacrimă de compasiune pentru victimele inundațiilor din anii trecuți, sau vom primi ceva fonduri mai consistente pentru realizarea celor trebuincioase în cel de al doilea județ al țării ca mărime, județul nostru. Ceea ce s-a spus cu ocazia vizitei premierului este fără îndoială adevărat, însă nu va fi suficientă prezența acestuia o singură dată la Suceava, pentru că promisiuni a făcut și Tăriceanu – când a anunțat fonduri importante și a solicitat primarilor intervenția energică în refacerea infrastructurii și a caselor distruse de inundații, a făcut și Nicolaescu, cel care promitea, ori de câte ori se afla prin județ, că va finanța cât de curând spitalele municipale din Fălticeni și Vatra Dornei.
De ce spun asta și de ce sunt reticent la promisiunile din nou făcute către alegători, indiferent de convingerile lor politice? Dintr-un motiv simplu, și anume acela că se apropie cu pași repezi data alegerilor pentru Parlamentul European și mă tem ca un astfel de periplu similar vizitei de lucru să nu capete un context mai larg și o acoperire națională. Pe de altă parte, văzând principalii indicatori macroeconomici și ținând cont de posibila performanță extrem de scăzută a economiei în anul 2009 (daca vom avea totuși parte de creștere economică – cât de mică, dar să fie), îmi dau seama că dorința e mare, însă putința nu prea. Plapuma de care se vorbea pe la București în urma cu câteva săptămâni e cam mică și trag toți de ea, iar promisiuni se fac în egală măsura, indiferent de data și locația vizitei de lucru.
Avem un fapt cert la acest moment. S-au semnat contractele de finanțare pentru câteva drumuri județene și avem aprobat un buget al județului cu circa 11 mii lei mai puțin în comparație cu banii care au fost alocați anul trecut. Mai punem la socoteală rata inflației pe anul 2008 și dacă mai ținem cont de declarațiile incendiare de la finalul anului trecut, când se atenționa că nu mai există bani de la bugetul județului pentru plata asistenților maternali și susținerea activității de protecție a copilului și a persoanelor cu dizabilități, ne dăm seama că banii nu vor fi suficienți în nici un caz în acest prim an de guvernare al coaliției PD-L-PSD. Și dacă mai luăm în calcul și declarația ministrului de finanțe Pogea, care anunța posibilitatea unui rectificativ bugetar pe minus (ar fi o premieră în România ultimilor 20 de ani), atunci avem motive suficiente să fim măcar rezervați, dacă nu chiar pesimiști. În ceea ce ne privește pe noi, cei aleși uninominal în Parlament, ne rămâne o temă importantă, cea de a susține cauza județului și a localităților componente, fără a ține cont de apartenența politică a primarilor, însă mingea se află acum la Consiliul Județean și de modul în care se va decide împărțirea resurselor către cele 114 localități componente, va depinde colaborarea în cadrul coaliției PD-L-PSD, sau PSD-PD-L, daca doriți.