Conversațiile USL cu președintele, în Dealul Cotrocenilor, au fost un schimb de vorbe „strict formal și protocolar” și, de fapt, nu s-a discutat „nimic serios”, a rezumat Victor Ponta. Și pentru că nu a fost „nimic serios”, duetul PSD-PNL a propus cu sufletul la gură să luăm viteză.
La 10 minute cât a durat întrevederea nici nu se putea într-un ritm mai așezat.
Victor Ponta a vrut anticipate în iunie. Adică anticipate succesive repezi. O tăiere a cozii câinelui ca în vremurile bune ale liberalismului. Câștigători? Nu se știe cine. Crin Antonescu a vrut să nu îl mai vadă pe Traian Băsescu. Să nu-l mai vadă președinte. Traian Băsescu i-a răspuns tacticos că nu se poate. Crin Antonescu nici nu s-a încrezut în dizolvarea Parlamentului după regulile artei. Președintele PNL, mult mai avântat decât colegul Ponta, dar cu același gând în cap, vedea cu ochii minții doar cuvântul magic: anticipate. Adică să se tragă odată cortina.
Altfel, ca program imediat de guvernare, PSD și PNL vor reduceri și relaxări. Greu de făcut pe asemenea secetă.
PDL, mai aplicat, vrea un guvern politic. Probabil cu câțiva membri de nădejde din decedatul guvern Boc. Își permite. Coaliția funcționează. Despre premier, îi lasă plăcerea președintelui să-l anunțe, că tot zboară candidații ca iepurașii din „țilindru”. Și PDL este bântuit de viteză. Să se facă mai repede guvernul pe care îl vor.
UDMR a fost cel mai ticăit. A stat peste felia de timp alocată. Ca să se asigure că locurile sale în guvern se conservă.
Ca în toate aceste consultări, epilogul îl scrie Traian Băsescu. USL a făcut, cu consecvență, ce-a știut: a dat cu barda și a plusat. PDL a rămas bine priponit, căci altă șansă, din punct de vedere al imaginii (cam prăpădite) nu are. UDMR este pregătită pentru orice. Ceilalți contează prea puțin.
Cât despre acest vânturat premier tehnocrat, un fel de Godot, este o poveste. Modelele „Mario Monti” sau „Lucas Papademos” mor cu zile la noi. Iar Cătălin Predoiu, un compromis acceptabil, se descurcă și este corect în prestația de premier interimar. Dar cu asta va rămâne.
Prin plecarea lui Emil Boc, publicul (inclusiv cel din Piața Universității) va privi cu îngăduință orice guvern va veni și va exista (cât îi este îngăduit).
Indira CRASNEA, indira@mediafax.ro