VITELIUCA. Menționat târziu, abia în 7 februarie 1718, când Anița, văduva lui Iordachi Toma, dăruia satul Vitiliuca lui Mihail Racoviță Vodă, care era nepotul răposatului ei soț, Vintileanca sau Viteliuca avea ca repere de hotar, așa cum au fost stâlpite în 14 mai 1746, hotarele satelor Mamaiesti și Valeva, pârâul Sovița până la drumul mare, lângă Lujani, și hotarul Luchiușchei către Coțmani.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Veteleuca, moșie episcopească și a lui Constandin Pălade, „47 – toată suma caselor”, însemnând 1 popă, Ștefan, 1 jidov, Herșcul, 7 văduve, Vasilina, Odochie, Hohnica, Titiana, Iliana, Maria și Iliana Vasiloai, 4 case pustii și 34 birnici, adică: Ion vornic, Andrei morar, Fodor Hatman, Mihailă Dănilă, Ivan sin Popescu, Ivan vătăman, Mihai Leșan, Ivan Chișcan, Vasile sin Binduc, Ivan pânzar, Mihail Harevschi, Andrei Leuco, Pintelei pescar, Iacob Cinpoeș, Andrei Cereșniuc, Ștefan pânzar, Matei Cricmovici, Simion rotar, Andrei butaș, Hrihor Voico, Ilii văcar, Petrea Pitvornic, Velișco Moldovan, Vasile Velniciuc, Ilaș Leca, Vasile sin Ilaș, Hrihor Cobzeiu, Ivan brat ego, Ivan Pitvornic, Petre Savciuc, Petro Chiașco, Pintilei, Ivan sin ILAȘ și Dumitro Butuc.
În 1774, Viteliuca avea 41 familii, iar în 1775, când era grafiată Vetleuca, 1 popă și 29 țărani, numărul familiilor ajungând, în 1784, la 43.
În 9 aprilie 1782, Iordachi Ghica trimitea la Cernăuți pe Dumitrașco Potlog, să declare că stăpânește moșia Vitileuca.
Biserica din Viteliuca a fost construită în 1897, ca filială a bisericii din Lastiuca, frecventată, până atunci, de obșteni. În 1907, preot al celor două biserici era Vasilie Velehorschi, născut în 1866, preot din 1897, cantor fiind, din 1891, Ioan Cosovan, născut în 1868.
O școală cu o clasă urma să fie deschisă, la Vitileuca, în 1894[2].
În 1890, Viteliuca avea 750 locuitori, primar fiind Ion Boiciuc. Paroh era Eugenie Semaca, iar Ioan Cosovan era cantor bisericesc.
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 407
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1907 p. 112