Vitalitate… cu abacul

În 2011, Centrul de Cercetare și Consultanță în Domeniul Culturii (CCCDC) a clasat Iașul pe locul 6 (șase!) din punctul de vedere al „vitalității culturale”. După alți cinci ani, iată că același organism al Ministerului Culturii (rebotezat „Institutul Național pentru Cercetare și Formare Culturală” – altă Mărie, deci) așază Capitala Moldovei pe locul… 11! Cum se vede, din rău în mai rău! Iașul nici nu intră în onorantul grup al primelor zece, în fața lui situându-se, de departe, orașe precum Sfântu Gheorghe, Botoșani, Alba Iulia, Miercurea Ciuc ș.a. Ceea ce nu-i altceva, să fiu iertat, decât o gogomănie: în esență, modelul de peste ocean al cercetării, adoptat și la noi, operează… americănește: împarte mecanic banii alocați culturii de către municipiul cutare la numărul de locuitori și, sumarizând punctele, decide care urbe-i vital cultă și care ba, rămasă în pernicioasă adormire. Indicatorii principali analizați: infrastructura culturală, participarea culturală, buget/cheltuieli culturale, resurse umane specializate și industrii creative (38 în total).
Dincolo de absurdul absolut al situării Iașului cultural în urma Botoșanilor sau municipiului Sf. Gheorghe, sare în ochi singurul criteriu bizar ignorat: cel al valorii. Contează la fel pentru statistici, la număr și la grămadă, și spectatorul Filarmonicii din Iași, și cel al Fanfarei din Alba Iulia. Or fi existând niscaiva edituri și la Miercurea Ciuc: pot purta ele aceeași semnificație ca prestigioasele „Polirom” ori „Junimea”, au o producție de carte cât de cât similară ca volum și ecou în peisajul cultural contemporan? Are orașul Sf. Gheorghe o infrastructură culturală mai împlinită decât aceea ieșeană? De departe, nici vorbă. Ba da, dacă… totul se împarte contabilicește la numărul de locuitori!
Și ajungem la aceeași întrebare: cum rămâne cuvaloarea culturii produse? Adevărat, nu se poate măsura cu șublerul, dar nici da note la cultură ignorându-se… tocmai esența viabilității actului de cultură: calitatea! „Vitalitate culturală” cu ignorarea valorii, a rezonanței și contribuției la edificarea culturii neamului este un nonsens. Cu adevărat important rămâne CE cultură se produce, nu numai câți bani se-mpart pe cap de orășean finanțat! Clujul Timișoara, cu tradiții, dotări și performanțe remarcabile, s-ar putea situa la un moment dat, uneori cu ceva îngăduință, înaintea Iașului. Dar Botoșanii? Criteriile utilizate de INCFD n-au nici o relevanță aici, precum pot avea, cu îndreptățire, în cazul cercetărilor privind sănătatea, agricultura, mineritul ori comerțul cu cherestea!
Ajungem și la bani. Cum se știe, peste ocean, fenomenul cultural se bucură de o susținere statală mult mai modestă decât la noi, hotărâtor fiind aportul marilor sponsori, al ONG-urilor specializate ș.a. Sumele alocate acolo de municipalități pot fi revelatoare pentru „vitalitatea culturală” a urbei, nu și la noi, unde există (neluată în calcul) o finanțare centrală, ministerială, secondată de consiliile județene. La Botoșani, Ministerul Culturii nu susține financiar nimic. La Iași, cele mai mari instituții bugetivore, Teatrul Național, Opera Română și Centrul Muzeal de la Palatul Culturii, sunt subvenționate direct de minister, iar Filarmonica, Teatrul „Luceafărul” și Biblioteca Județeană, de către CJ.
Dacă împarți numai fondurile repartizate de primărie (care rămâne cu Ateneul, Editura „Junimea”, și acordă o oarece susținere culturii scrise), ONG-uri și sponsori la numărul de locuitori, poate rezulta o cifră mai modestă decât, să spunem, la Alba Iulia, dar rezultatul astfel obținut este fals. În realitate, suma investită pe cap de locuitor în orașul transilvan trebuie s-o împarți la 65.000, iar în cazul Iașului, la 340.000! Cum să depunctezi Iașul, oraș în care apar 42 de publicații periodice, vreo 10 cu profil strict cultural, în favoarea orașului Sf. Gheorghe, în care sunt publicate, de toate, 4 reviste, nici una culturală?
La capitolul „creativitate”, nici să nu mai vorbim, câtă vreme 7.000 (șapte mii!) de ieșeni lucrează în firmele IT! Onor INCFC s-ar fi cuvenit să sesizeze deosebirile de sistem care fac inoperante criteriile importate otova! Comparați Botoșanii, un oraș cât se poate de stimabil de altfel, cu capitala Moldovei, unde funcționează cea mai veche Universitate din țară și încă alte șapte Universități, cel mai vechi Teatru Național (și încă patru alte instituții de spectacole), o Filiala a Academiei și 13 institute, laboratoare și Centre de cercetare, Centre Culturale ale Franței, Marii Britanii, Germaniei, Elen, al Americii Centrale și Latine, Filiale ale Uniunii Scriitorilor, Uniunii Compozitorilor, Uniunii Artiștilor Plastici, 22 de muzee și case memoriale etc., etc.? Iar simpla parcurgere a rubricii „Agenda culturală” din gazetele ieșene arată că în fiecare zi în orașul… lipsit de vitalitate (!!) sunt organizate zeci de manifestări cultural-artistice din cele mai diverse și mai atractive. Numai la „Palas” sunt programate câteva zeci pe an!
Contabilii cu mânecuțe sunt în ridicolă eroare; s-ar cuveni să-și vadă de abacul lor.