Cu ce preferați să încep, cu Simona Halep sau cu Pandurii? În regulă, am înțeles, cu Steaua… (aici, dacă aș scrie la unul dintre ziarele dedicate, cei de la tehno ar băga emoticonul cu fața zâmbăreață). Grupa din care face parte ar trebui să ne păstreze cu capul pe umeri și cu grijile pe cap. Programul ne poate duce cu gândul la un remake după victoria CFR-ului la Manchester. E foarte posibil ca la ultima etapă Chelsea să fie calificată, dar vă reamintesc înțepătura lui Mourinho la adresa ex-ului Benitez: „în Liga Campionilor nu întâlnești echipe ca Steaua”. E, uite că întâlnești, iar portughezul nu cred că-și dorește o contraironie. Trecând la Schalke, să spunem că este echipa la care ani de zile n-a reușit să se impună atacantul considerat o adevărată lovitură de oficialii steliștii (despre Marica, săptămâna viitoare, când voi aborda subiectul echipa națională). Și să nu uităm că tot niște nemți au fost la originea singurei sincope majore a parcursului de anul trecut. Cât despre Basel, sper să nu fie tratată după mintea lui Meme („suntem clar peste Basel”). Dacă-i pe-așa, și elvețienii sunt clar peste Legia, de care s-a trecut cu două egaluri. Pe de altă parte, poate și ei se bucură că au căzut cu Steaua, nu cred c-ar fi preferat Napoli sau Sociedad…
Mai mult decât o surpriză, cei de la Pandurii ne-au făcut o bucurie. Grație lor, vom avea treabă și joia! Nu-mi ascund admirația față de antrenorul lor, Cristi Pustai, unul care chiar merită să i se spună dom’profesor. Numai când mă gândesc câtor semidocți ai fotbalului li se umflă pipota când lumea li se adresează cu acest titlu! Mi-a plăcut și exprimarea lui Pustai cu condiționalul-optativ transformat în prezent, chiar dacă primul e un mod care are și timpul prezent, dar ideea transmisă nu are pereche pe meleagurile noastre fotbalistice.
Am lăsat-o la urmă pe Simona Halep, ca pe desert. Scorul cu care a eliminat-o pe Kirilenko, o jucătoare „mai favorită” decât ea (6-1, 6-0!), ne provoacă la scenarii cu semifinală de Slam sau chiar mai mult. Noi avem voie, dar Simona nu trebuie să sară treptele. Urmează zona cu italience, mai întâi Pennetta, în fața căreia a abandonat în iulie la 0-2 în decisiv, iar dacă de data asta ar trece (prezentul condiționalului-optativ), ar da peste Vinci sau Giorgi. Interesant, în fața primeia are anul acesta și un 0-6, și un 6-0!
