Visul unei zile de iarnă

Idila continuă. Și în fotbal, ca și în viață, important este că o poți lua mereu de la capăt. Astăzi se va naște un nou vis. După ce bilele își vor fi dat verdictul, visul va fi disecat și întors pe toate părțile. Echipa națională, cei din anturajul ei, dar și noi, cu toții, vom lăsa în urmă neîmplinirile și vom privi înainte. Cu ochii rotunzi ai unor idealiști naivi sau cu privirea mijită a scepticilor notorii. Victor Pițurcă și noua generație federală, fostă generație de aur, păstorită și acum, ca și atunci, de un Naș perpetuu, își vor pune în joc reputația. Toți sunt conștienți că vor pleca pe ușa din dos în cazul unui nou eșec. Orice antipatii sau resentimente am avea, țelul este comun. I-am criticat în dese rânduri pe Pițurcă sau Sandu, dar satisfacția eșecului lor ar fi meschină.
Unde ne vom afla peste doi ani, așadar? Greu de spus și pentru noi, ca persoane. Ca națiune ne vom afla deja, probabil, într-o scrobită companie europeană. Ar fi frumos ca și fotbalul nostru să urmeze această tendință, doar urmează preliminarii europene. Rămîne o simplă dorință, fiindcă timpul scrie cele mai bune finaluri.
Bucuroși le-om duce toate. Chiar de sorții vor fi hapsâni, nimic bun și frumos nu se obține ușor. Avem o generație de fotbaliști cu multe zerouri, care își doresc să se regăsească. Semnele sunt îmbucurătoare. Axa centrală a echipei naționale joacă în Il calcio. Torino, Firenze, Roma, de la nord la sud. Sau invers, dacă vreți, pentru a sugera ascensiunea, probată și de pozițiile echipelor în clasament. În jurul unor Mutu, Chivu și Lobonț, maturi și responsabili, trebuie să crească un nou grup de tineri rebeli. Care vor trebui însă să se răzvrătească mai întîi împotriva destinului de perdanți, înainte de a purta alte războaie.
Interesant de urmărit este evoluția războiului rece dintre Pițurcă și Rădoi. Măcar în ceasul al doisprezecelea cei doi ar trebui să pună mai presus interesul comun și măcar să colaboreze, dacă nu se pot iubi. Dubii ar fi normal să nu existe.