Vis de copil Din cerșetoare, premiantă

– Mihaela Munteanu are 12 ani, și a obținut „Diplomă pentru străduință la învățătură” la sfârșitul clasei a III a, după ce a recuperat doi ani de zile, cât a fost trimisă la cerșit de părinți
– Visul ei cel mai mare este să vadă Marea Neagră, unde ar vrea să o ducă și pe surioara ei Ancuța, de doar patru anișori, cu care era obligată să cerșească
Mihaela Munteanu este un copil premiant, care și-a găsit, în sfârșit, o familie în Centrul de plasament de tip familial „Colț Alb” Suceava. Toată copilăria și-a petrecut-o cerșind. Deși cu amintiri dureroase din primii ani de viață, fetița încă poate să viseze. Cea mai mare dorință a Mihaelei este să vadă Marea Neagră. Mihaela are 12 ani, și provine dintr-o familie numeroasă din satul Arghira – Preutești. Împreună cu surioara ei de doar 4 ani, Ancuța, care este internată tot la „Colț Alb”, au fost găsite la cerșit, în repetate rânduri, de polițiștii din Fălticeni. Aceștia au anunțat Direcția de Asistență Socială, iar fetele au fost luate în plasament. Tatăl fetelor a decedat când Mihaela avea 9 ani. Ele mai au 5 frați, dintre care trei sunt dați în asistență maternală, în comuna Baia, iar un alt frățior este luat în grijă de bunica maternă. Niciodată copilăria lor nu a fost fericită. Mihaela își amintește cu o oarecare jenă de perioada când era trimisă de părinți la cerșit. Nu conta că era frig, că ploua, că nu aveau încălțăminte potrivită sau le era rușine de trecători, fetele erau bătute și obligate să stea la cerșit. După mai bine de un an de când viața lor s-a schimbat, cele două minore pot să povestească cu mai multă detașare cum stăteau la cerșit, în locurile aglomerate din Fălticeni, pentru ca oamenilor să le fie milă de ele, și să le dea câte un bănuț. „Nu vreau să-mi amintesc de acea perioadă. Acum am colegi care mă vizitează, mă înțeleg cu toți la școală, și vreau ca anul viitor să iau premiul I”, ne-a povestit Mihaela.
– Prețul umilinței: o ciocolată, o plăcintă…
Pentru o demonstrație live de cum se cerșește, Ancuța s-a urcat în brațele surorii mai mari, Mihaela, și ne-a arătat cu a fost învățată de mamă să se umilească. Sora mai mare avea rolul de „mamă”, o ținea în brațe, pe când cea mică trebuia să dea din cap, să se legene, să întindă pumnișorul cât o nucă și să spună neîncetat „dă și mie un ban…”. Unii trecători erau indiferenți la cererea copilelor. Alții erau impresionați de cele două ființe nevinovate, își strecurau mâna în geantă sau buzunar, și le aruncau câțiva bănuți. Ani de zile aceste fetițe, dar și ceilalți frați, au practicat cerșetoria. Părinții profitau de suferința copiilor, le luau banii și, după cum își amintesc fetele, „ne luau și nouă câte ceva bun”. Primeau în schimbul umilinței o ciocolată, o plăcintă sau o acadea. Bordeiul în care locuiește încă mama fetelor, dar în care a crescut și Mihaela, arată îngrozitor. Are nailoane în loc de geamuri, o plită dărăpănată, nu are paturi, așternuturi, veselă în care se pregătește mâncarea. O sărăcie lucie, o viață de calvar din care au fost scoase cele două minore, Mihaela și Cristina. Fetele nu sunt vizitate de mamă, dar nu par a suferi din acest motiv.
– Mihaela a făcut trei ani într-unul singur
Deși pe hârtie Mihaela avea terminate două clase primare când a venit la „Colț Alb”, ea nu știa să scrie și să citească. Lucia Ștefan, asistent social la „Colț Alb”, își amintește că s-a dus cu fetița să o înscrie în clasa a III a, la Liceul cu program sportiv, dar îi era jenă de învățătoare pentru că Mihaela nu era la nivelul unui copil de clasa a III-a. Într-un an de zile, fetița a fost atât de silitoare, atât de ambițioasă, încât a ajuns la nivelul celorlalți colegi de clasă, ba mai mult, i-a întrecut pe mulți dintre ei. Cu ajutorul asistenților sociali și al personalului de la „Colț Alb” fetița a surprins pe toată lumea. „Venea de la școală, și avea program de somn. Ea tot timpul îmi spunea: . Tot timpul ea ne ruga să o ajutăm să înțeleagă și să recupereze materia. Într-un fel, Mihaela a făcut trei ani în unul singur. Este un copil foarte bun. Ea deja se gândește că o să ajungă un om mare, cu pregătire, va câștiga bani cu care îi va putea ajuta și pe ceilalți frați”, ne-a povestit Lucia Ștefan.
Dacă există oameni cu inimă mare, sau o agenție de turism care ar putea să împlinească visul unei fetițe care a avut puterea să se ridice de la statutul de cerșetoare la colțul străzii, la cel al unei eleve premiante, vă rugăm să contactați redacția ziarului nostru, pentru a vă pune în legătură cu fetița.