Virușii

Nu fac parte dintre alarmiști, spăimoși, creduli, nu agreez scenariile catastrofice, dar, mărturisesc, ieri m-am dus la Kaufland ca niciodată: cu trei sacoșe în portbagaj. Nu erau rafturile chiar goale; doar sectorul supraviețuirii (mălai, făină de grâu, zahăr, ulei, apă) și rafturile cu (cândva) cartofi purtau semnele trecerii cohortelor de speriați ce le-au răzuit până la scândură. Magazinul s-ar cuveni să mulțumească noului virus: i-a vândut toate ciurucurile (abia am găsit niște cartofi mărunței, pământii și amărâți, pe care, altfel, nu i-aș fi cumpărat în veci!). Îi dezavuăm pe alarmiști, dar facem taman ca ei: domʹle, să fie, că nu se știe! Și chiar că nu se știe!
Ce-i cu virusul ăsta vajnic, crâncen și terifiant țâșnit în lume, unde a viețuit ascuns, ce i-a venit să se năpustească atât de brutal asupra omenirii, de ce acum, de ce în China, de ce nu-s remedii, de ce, de ce, de ce. Cercetătorii fenomenului se simt obligați să-nceapă de la Malthus: am fi prea mulți, pământul nu ne mai poate nutri și încearcă astfel să se scuture cumva de o grea povară – numai între 1900 și 2012, populația lumii a crescut exploziv de la un miliard, la șapte, iar în 2050 vom fi (adică, vor fi) nouă miliarde. Ceva trebuie făcut! În romanul „Infernul” al lui Dan Brown (autorul „Codului lui Da vinci”) se vorbește despre o conspirație mondială menită să micșoreze cu 1/3 populația planetei. Să dăm credit teoriei conspirațiilor? Temeiuri ar cam fi.
Tonul aprobării deschise l-a dat cândva chiar Roosevelt: „Malthus a avut dreptate!” Peste veac, secretarul Clubului de la Roma, Bertrand Schneider, îl susținea fără rezerve: „Un cancer este multiplicarea necontrolată a celulelor, iar explozia demografică este o multiplicare necontrolată a omenirii”. Opinie împărtășită și de Paul Elrich, profesor la Stanford: „Pământul este bolnav de cancer, iar cancerul sunt oamenii”. Ecologistul Dave Foreman avansează propuneri concrete: „În scopul de a stabiliza populația lumii, trebuie să eliminăm 350.000 de oameni în fiecare zi. Acesta este un lucru oribil pe care trebuie să-l spun, dar este la fel de rău să nu-l spun.” Henry Kissinger a trasat direcții de acțiune încă de la Conferința Bilderberg din 1973: „Depopularea ar trebui să fie cea mai mare prioritate a politicii externe față de lumea a treia. (…) Persoanele în vârstă sunt consumatori inutili (n.n.: coronavirusul ucide întâi vârstnicii și iartă tinerii, necesara forță de muncă a viitorimii). Populația lumii trebuie să fie redusă cu 50%”.
Iată și cam cum s-ar ajunge la acest sinistru rezultat, potrivit opiniei cunoscutului David Rockfeller: „Războiul și foametea nu sunt eficiente, în schimb, boala oferă cel mai rapid mod de a ucide miliardul de oameni ce trebuie să moară curând pentru a fi rezolvată criza populației. SIDA nu mai este un criminal eficient, deoarece este prea lent. Candidatul meu favorit pentru eliminarea a 90% din populația lumii este Ebola (Ebola Reston), deoarece este extrem de letală și ucide în câteva zile în loc de câțiva ani. Trebuie să creștem mortalitatea cu 90%. (…) Gripa aviară e bună de asemenea.”
Judecătorul O.W. Holmes, de la Curtea Supremă de Justiție a SUA, a zis-o de-a dreptul: „Un regim planetar ar trebui să fie responsabil pentru determinarea populației optime și ar trebui să aibă puterea de a aplica limitările cuvenite”. Nu vi se pare Auschwitz-ul, prin comparație, o povestioară? Pur și simplu citești și te ia… cu frig! Punctul pe i l-a pus congresmanul Larry P. McDonald: „Astăzi, lumea are 6,8 miliarde de oameni și ar putea crește până la 9 miliarde. Dacă am face o treabă eficientă (!! – n.n.) cu noile vaccinuri, cu asistența medicală, cu serviciile de sănătate (…), am putea reduce aceste cifre cu 10, sau chiar cu 15 la sută”. Numai că, îngrijorător, ciudat și… invers, Europa începe să simtă efectele scăderii demografice și să se plângă de lipsa forței de muncă! Depopularea lumii a treia, susținută de Kissinger, a ajuns să se producă necontrolat și aleatoriu, prin transmutarea haotică a unor mari mase de oameni din Africa și Asia pe bătrânul continent. Asta să fie soluția? Cifra totală rămâne aceeași! Fie și numai utilizarea termenului „soluție” te duce cu gândul la demența nazistă a „soluției finale”, dar chestiunea în sine este cât se poate de alarmantă și necesită rezolvări. Deocamdată cel puțin, n-avem temei legal să considerăm Coronavirusul creație malefică a vreunui laborator secret, dar nici nu putem fi împiedicați să reamintim declarațiile sinistre de mai sus – „ori toți muriți, ori toți scăpăm” e-o deviză cinică și profund egoistă! Și, ciudat: toate par… că se cam leagă!