1) În afară de faptul că a fost „îndreptător credinței” împotriva lui Arie, Sfântul Nicolae a fost chipul blândeții. El s-a identificat cu blândețea și cu smerenia. Inima sa plină cu asemenea virtuți a fost ca o mare în care s-au revărsat șiroaie de lacrimi și noian de suferințe. Sufletul său era un adevărat potir în care se revărsau necazurile și suferințele creștinilor, din inima și sufletul său izvorând ca dintr-o fântână puhoi de binefaceri și milostenii, de blândețe și bunătate. Această virtute a blândeții i-a împodobit viața cu o deosebită strălucire.
2) Învățător înfrânării. O altă virtute ce a împodobit viața Sfântului Nicolae a fost înfrânarea. În viața sa, a luptat tot timpul și a biruit două păcate de moarte: poftele trupești și lăcomia. E mare lucru ca să ajungi a-ți înfrâna gândurile, vorbele și pornirile pătimașe ale trupului, după cum tot mare lucru este ca, fiind episcop, să umbli în simpla rasă călugărească, să te hrănești cu verdețuri ca pustnicii, să trăiești într-o simplă chilie monahală, să dormi numai câteva ore, fie pe jos, fie pe un scaun. Iată pentru ce Sfântul Nicolae este numit învățător și pildă a înfrânării.
3) Făcător de minuni. Cuvântul lui Dumnezeu zice: „Eu preamăresc pe cei ce mă preamăresc pe Mine ( Regi 11,30). Sfântul Nicolae a preamărit pe Dumnezeu prin rugăciuni, învățături și fapte, iar Dumnezeu l-a preamărit cu darul facerii de minuni. Dar ca toți sfinții, n-a folosit darul pentru sine, ci pentru cei aflați la nevoie și în suferințe. Pe bolnavi i-a vindecat, pe cei asupriți i-a izbăvit, pe cei învrăjbiți i-a împăcat, ajutând pe toți cei ce au alergat la el.
Cea mai mare cinste ce i se poate aduce Sfântului Nicolae este să-i urmăm faptele. Fericitul Ieronim zice: „E necuviincios a lăuda prin mâncăruri și băuturi pe acela pe care, în viața sa, prin înfrânări și jertfe s-a făcut plăcut lui Dumnezeu”. Altă cinstire pe care putem s-o aducem Sfântului Nicolae este aceea de a pune copiilor noștri numele de Nicolae. O mare greșeală fac părinții de astăzi care pun copiilor tot felul de nume străine. Un alt lucru deosebit de important care trebuie cunoscut în legătură cu Sfântul Nicolae este faptul că în țara noastră se află o parte din sfintele lui moaște, și anume mâna dreaptă a Sfântului Nicolae se găsește în biserica Sf. Gheorghe din București, ctitoria marelui domn creștin și mucenic Constantin Brîncoveanu. Mâna care a pălmuit pe ereticul Arie pentru necredință, mâna care a semnat cele șapte articole din Simbolul Credinței, mâna care a împărțit milostenie nevoiașilor vremii, mâna care a binecuvântat și întărit poporul credincios trebuie să o cinstim. Rugăm pe Sfântul Ierarh Nicolae să-și îndrepte privirea și gândul spre noi, precum și-a îndreptat pașii spre cele trei fete pe care le-a izbăvit de căderea în păcat, prin mila, dragostea și jertfa lui. Și noi, care suntem amenințați cu prăbușirea în prăpastia păcatului, îl rugăm fierbinte ca să ne izbăvească, să ne ajute, întinzându-ne mâna de ajutor, pentru care cu recunoștință să-i strigăm: Bucură-te, Nicolae, mare făcătorule de minuni!
(Ioan Aurel Rus)
