Postere cu chenar tricolor anunță înființarea, la 6 martie 2011, a Societății Culturale „Respublica Romana”. Nu-i chiar o noutate: societăți similare ființează la Constanța, la Năsăud, la Cluj-Napoca și le putem considera chiar tradiționale dacă ne gândim la conduita înaintașilor – Coșbuc n-a fost membru la „Virtus romana rediviva”? Noua formațiune moldavă constată că „în România multe lucruri merg prost din cauză că (iată, asta era! – n.n.) am uitat cine suntem cu adevărat și cine au fost strămoșii noștri latinii, tracii, dacii (totuși, cam încurcată formulare, n.n.), care aveau cândva simțul echilibrului, virtuții, frumosului, decenței, valori spirituale care astăzi la noi s-au cam uitat.”
Inimoșii întemeietori sunt convinși că „dacă vom descoperi tinerei generații de români adevărata sa identitate traco-latină, valorile spirituale romane, modul de viață roman, înțelepciunea strămoșilor latini, virtuțile Republicii Romane, cu siguranță națiunea noastră se va însănătoși și va prospera material și spiritual”. Mărturisim că nu suntem chiar atât de siguri, dar să vedem ce garanții oferă Statutul. Conform documentului de bază, noii membri vor trebui să depună un jurământ de fidelitate (încheiat cu invocația „Ita me adiuvat Deus Fidius!”) prin care se obligă „să pună în practică modul de viață latin”, având ca model de virtute pe eroii romani Latinus, Aeneas, Iulus Ascanius, Romulus, Numa Pompilius, Servius Tullius, Cincinnatus, Camillus, Papirius Cursor, Decius, Vespasian ș.a.. Numai că firavele ecouri ale lecturilor de odinioară din Plutarh, Titus Livius, Pliniu acționează ca un semnal de alarmă, obligându-ne să privim cu circumspecție atât „modul de viață latin”, cât și modelele la care suntem somați să ne întoarcem. Dacă, într-adevăr, Cincinnatus a fost considerat în epocă un model de virtute, ce facem cu ceilalți, începând cu Romulus, care și-a ucis fratele și a răpit sabinele? Ori cu dictatorul Camillus, care a măcelărit populația Capenei, a deturnat în folos propriu prăzi de război și (între altele) i-a masacrat pe… daci?
„Modelul” Decius a inițiat persecuția creștinilor, trimițându-i să-i sfâșie fiarele; cât despre Vespasian, parcă-parcă Tacitus spune că domnia sa a fost infamă și odioasă. Considerat regele corupției (lui îi aparține istorica formulare „Pecunia non olet”, „banii n-au miros” – copios evocată și speculată în romanele lui Balzac ori Scott Fitzgerald), el a introdus faimosul impozit pe… urină (și n-ar fi bine să dăm idei fiscului nostru…). Tot Vespasian a testat flotabilitatea Mării Moarte aruncând în undele saturate de sare evreii esenieni de la Massada. Pluteau! Aș propune, așadar, să se mai scurteze lista „modelelor” romane, eventual și după vizionarea filmului „Caligula”… Cât despre Statut, aici totul pare în regulă: Respublica Romana va fi condusă de comiții, de Senat (zece senatori, nu mai mult), doi consuli, doi pretori, un edil, doi questori, doi cenzori și un tribun („cu îngăduința dvs., ultimul pe listă…”).
Cârcotaș fiind, trebuie să denunț, totuși, starea virgulelor, mai aiurea presărate decât acum 2000 de ani… Fiind vorba despre o asociație non-profit, de-a dreptul salutară se arată a fi activitatea cenzorilor, care „realizează recensământul membrilor societății culturale, alcătuiesc situația averilor și repartizează membrii societății culturale pe listele de avere”, desigur, conform principiului „Salus populi suprema lex”. Dacă mă înscriu, înseamnă că, odată „repartizat pe lista de avere”, aș putea renunța la cheltuiala săptămânală cu biletele la loto. Pecunia non olet!
