Premieră mondială. Prima ședință de Guvern din toate timpurile și în toate lumile cu democrație, cu subiect de urgență violul, are loc la noi. Violul ca dramă națională și ca sport public. Violul ca stare de necesitate. Bravo, Ponta! Sigur că, la cum te știu, ai vrut nu să repari sufletește amărâta aia de copilă, ci să mai culegi niște puncte. Le-ai cules. Inclusiv de la mine.
Șapte vlăjgani din Vaslui, antrenați la bere, tunși ultimul răcnet, frumoși și întâlnibili în târgurile unde, contra unui leu, dai cu pumnul într-o căpățână mobilă de cauciuc și sus, pe ecran, scrie electronic forța ta în kilograme pe scăfârlie doborâtă, șapte inși, deci, au schingiuit într-un lan, pe un câmp, o copilă luată de unul, consătean, în mașină, cu promisiunea s-o ducă acasă. Dezmățul animalic, barbar, scârbos, umilitor e știut. Fata n-a murit, doar a leșinat de câteva ori. Nu de plăcere, spune avocata ei și o cred. A implorat erecția celor șapte s-o cruțe. N-a fost cruțată, întrecerea vitejească a celor șapte masculi ținând ore în șir.
Azi evenimentul a intrat în ședința de Guvern, partea cu presa. Firește că premierul și-a jucat propria poveste, firește că politicienii scot și dintr-un viol animalic un profit electoral. Ce mai contează?! Nu-și va da demisia Cazanciuc, parte din jocul politic, fiindcă în biliard trebuiau atenționați niște judecători incomozi și procurori care, cică, strâmbă majorități. Nu-și va da demisia nici Ponta, vinovat pentru violuri bugetare, dar nu e primul și, presupun, nici ultimul care face poștă bugetul. Doar atunci când va strânge un lighean de lacrimi care să-l jelească. Dar e bine că înainte de cuvântul buget, înainte de cuvintele șosele și nivel de trai și locuri de muncă a fost abordat frontal violul ca pericol național. Și e pericol național.
Am copii, băieți și fete, mari și mici. Am nepoate care merg la școală. Am grija, mai ales în București, ca pe traseul dintre școală și acasă, copilelor mele care trec prin jungla dâmbovițeană, fiindcă jungla nu e doar la Vaslui, să nu li se întâmple o nenorocire. Ce am văzut, înainte de alarma guvernamentală? Am văzut niște animale sfertodocte tunse scurt, cu viziera șepcii întoarse bășcălios la spate, afișându-și frontal zâmbetul sigur spre toate camerele care-i filmau. Am văzut niște mame planturoase de băieți, țațe mândre că au băieți și nu niște fete, copii defecți, crăpați fiindcă au fost, cum aud, scăpați pe jos la naștere. Am văzut, fiindcă televiziunile nu s-au abținut s-o arate, o copilă amărâtă, SINGURA care privea rușinată în jos în sala de judecată. De ce nu-i privea strivindu-i cu disprețul ei pe cei care o perforaseră în fel și chip abuzând de forța lor individuală și numerică? De ce nu-i călărea ea în sala de judecată, omorându-i cu sila ei nemărginită? Fiindcă satul are această filosofie imbecilă a superiorității bărbatului care ”pune pălăria-n cap și pornește noaptea-n sat”, a bărbatului care aduce banii unei neveste neroade, obligată să poarte broboadă de la 16 ani când se mărită, să nu iasă din vorba și ordinul stâlpului casei. Păi ce stâlpi sunt ăștia de se adună în haită pentru a poseda o femeie? Ce mândrie ai, fă muiere și mamă grasă de băiat, că fiu-tău e bărbat când el are nevoie să găsească o fată deja răstignită de alții în care să-și deșerte și el spermatozoizii fiindcă singur nu-i în stare să cucerească, să sărute, să alinte? Te-am văzut și te-am urât mai mult decât pe scârboasa ta progenitură. Îți aperi copilul? Apără-l, dar nu acum și nu mai plăti, vânzându-ți vaca, indivizi care să declare că și ei i-au tras-o ”curvei”? Tu l-ai făcut în urma unui viol pe cretinoidul ăsta mândru că arată ca un falus? Ai uitat să-i pui minte în cap și suflet.
De ce se uita fiu-tău semeț și de ce își ținea fata aia rușinată privirea în pământ? Pentru că tu ai moștenit ideea criminală și imbecilă că femeia-i vinovată în toate și chiar și atunci când o răstoarnă o trupă în erecție și-i dă fustele peste cap până o leșină de scârbă și de umilință și de durere?
Nu știu dacă ședința de Guvern a stabilit ceva despre viol, dacă a dat vreo ordonanță de urgență să le fie tăiate ouăle impotenților ăștia care nu-și pot găsi o femeie sau o iubită decât prin pumni. Știu că, măcar pentru presă, a luat atitudine. Guvernul a luat atitudine. E bine. Că mai încolo va fi tot rău, e altă socoteală.