Vinovatul nevinovat

Cândva, în Evul Mediu, un bărbat foarte virtuos, cu frică de Dumnezeu, a fost acuzat pe nedrept că ar fi săvârșit o crimă. În realitate, vinovatul era o persoană foarte influentă în regat și din cauza asta, din primul moment s-a căutat un „țap ispășitor” care să plătească în locul vinovatului.
Omul a fost dus la judecată, știindu-se că speranțele erau puține, aproape inexistente, ca el să scape de teribilul verdict: „Spânzurătoare!”. Judecătorul, care făcea și el parte din complot, a avut grijă să dea aspectul unei judecăți drepte, astfel i-a zis acuzatului:
– Cunoscându-ți renumele de om drept și devotat lui Dumnezeu, ne este greu să dăm verdictul, dar să lăsăm în grija Lui destinul tău. Dacă ești nevinovat, cu siguranță Dumnezeul tău te va salva, zise judecătorul cu viclenie. Vom scrie pe două hârtii separate cuvintele „vinovat” și „nevinovat”. Tu singur vei alege și va fi mâna Domnului cea care îți va decide soarta.
Bineînțeles, răuvoitorul funcționar pregătise două hârtiuțe cu același cuvânt: „Vinovat”. Sărmana victimă, chiar fără să cunoască aceste amănunte, și-a dat seama că era vorba despre o capcană. Nu avea scăpare.
Judecătorul i-a poruncit omului să aleagă unul dintre cele două bilețele îndoite. Acesta a tras adânc aer în piept, a rămas tăcut câteva secunde cu ochii închiși și-a făcut semnul Sfintei Cruci, zicând în taină o scurtă rugăciune, iar când sala a început să se impacienteze, a deschis ochii și a luat unul dintre bilete, l-a dus la gură și l-a înghițit într-o clipă. Surprins și indignat, judecătorul i-a reproșat:
– Dar, ce-ai făcut? Și acum…? cum o să știm verdictul?
– Este foarte simplu – a zis omul – trebuie doar să citiți biletul care a rămas și vom ști cu toții ce scria pe cel pe care l-am înghițit.
Mare curaj le-a trebuit dușmanilor să se prefacă, fiind nevoiți să-l elibereze pe acuzat, și de atunci nu l-au mai atacat niciodată, înțelegând că Dumnezeu îl apără.
Oricât de dificile sunt unele situații, nu trebuie să ne pierdem nădejdea în Dumnezeu. Niciodată nu trebuie să renunțăm să căutăm o ieșire și nici să abandonăm lupta până în ultimul moment. De multe ori credem că problemele nu au rezolvare și, pentru puțina credință, abandonăm lupta, uitând cuvintele: „Ceea ce este cu neputință la oameni, este cu putință la Dumnezeu”.