Vinerea Seacă

Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare este ziua în care Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. În această zi se citesc Ceasurile Împărătești, iar potrivit Tipicului cel Mare al Sfântului Sava, nu se săvârșește nici o Liturghie, postindu-se cu post negru, acestea fiind luate din sfintele porunci ale Sfinților Apostoli după cuvântul Domnului către farisei: Dar vor veni zile când se va lua Mirele de la ei, și atunci vor posti în acele zile (Mc. 2, 20).
La Vecernia Sâmbetei celei Mari se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii în sunet de clopot. La această slujbă credincioșii aduc flori, aprind lumânări și trec pe sub Sfântul Epitaf, arătând prin aceasta că se fac următori Mântuitorului Hristos – mor împreună cu Hristos, trec și ei prin mormânt, ca să ajungă la înviere și viață.
Denia de vineri seara, care este de fapt Utrenia Sâmbetei celei Mari, reprezintă slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos. La această slujbă, după intonarea celor trei stări ale Prohodului, „punctul culminant al creației liturgice ortodoxe“, după cum spunea S. Bulgakov, se cântă Binecuvântările Învierii și toate celelalte ale slujbei Utreniei, iar la sfârșitul Doxologiei mari, preotul cădește Sfântul Epitaf de trei ori în chipul crucii și apoi se face procesiunea înconjurării bisericii de către preoți și credincioși cu Sfântul Epitaf, această întreagă rânduială simbolizând ducerea la groapă și înmormântarea trupului Domnului. După aceasta,
preotul și purtătorii Sfântului Epitaf intră în biserică și, ajungând în fața ușilor împărătești, preotul sau cel mai mare dintre preoți, dacă este sobor de slujitori, zice: „Să luăm aminte! Pace tuturor! Înțelepciune“ și intră în altar prin ușile împărătești, așezând Sfântul Epitaf pe Sfânta Masă, timp în care se cântă troparul „Iosif cel cu bun chip….“, precum și troparul proorociei: „Cel ce ții marginile lumii ai primit a Te cuprinde în mormânt mic, Hristoase, ca să mântuiești firea omenească de căderea cea din iad; și făcându-ne nemuritori, să ne înviezi pe noi, ca un Dumnezeu fără de moarte“.
După Prochimen și Proorocia lui Iezechiel, citirea Apostolului și a Evangheliei, urmează ecteniile de la finalul slujbei Utreniei și otpustul „Cel ce pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire, Pătimirile cele înfricoșătoare și Crucea cea de viață făcătoare și îngroparea cea de voie cu trupul a primit, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu…“ (Ziarul Lumina)