Vinerea Mare. Semnificația Zilei.

Ultima vineri din Postul Mare este numită Vinerea Patimilor, Vinerea Neagră, Vinerea Seacă sau Vinerea Mare. Aceasta este ziua în care Hristos a fost răstignit și a murit pe cruce pentru răscumpărarea neamului omenesc de sub jugul păcatului strămoșesc. Din acest motiv, Vinerea Mare este zi de post negru. În această zi se citesc Ceasurile împărătești, fiind o zi în care nu se săvârșește Sfânta și dumnezeiasca Liturghie.
Preotul este îmbrăcat în toate veșmintele și atmosfera plină de tristețe se vede și din faptul că la această slujbă aproape că nu se cântă nimic. Ceasurile se citesc din mijlocul bisericii, în liniște profundă, tăcere și tristețe așteptăm, la vremea prânzului, scoaterea Sfântului Epitaf.
Cântările Prohodului, cântări de jale pentru moartea și îngroparea Domnului
La Vecernia Sâmbetei celei Mari se scoate Sfântul Epitaf în mijlocul bisericii în sunet de clopot și la această slujbă credincioșii aduc flori, aprind lumânări și trec pe sub Sfântul Epitaf, arătând prin aceasta că se fac următori Mântuitorului Hristos – mor împreună cu Hristos, trec și ei prin mormânt, ca să ajungă la Înviere și viață.
Denia de vineri seara, care este de fapt Utrenia Sâmbetei celei Mari, reprezintă slujba înmormântării Domnului nostru Iisus Hristos, având un caracter funebru și, de aceea, frumoasele cântări ale Prohodului, cântări de jale pentru moartea și îngroparea Domnului, au loc în jurul Sfântului Epitaf, pe care este zugrăvită scena punerii în mormânt a Mântuitorului Iisus Hristos.
Se înconjură biserica
La această slujbă se cântă Binecuvântările Învierii și se face procesiunea înconjurării bisericii de către preoți și credincioși cu Sfântul Epitaf, iar această întreagă rânduială simbolizează ducerea la groapă și înmormântarea trupului mort al Domnului. Se înconjură biserica, astfel procedându-se la orice slujbă de prohodire a unui slujitor al Bisericii. Mântuitorul Hristos, Arhiereul cel veșnic, Se face începătură tuturor, căci El este și învățătură și Învățător, și Arhiereul Care aduce jertfa ce se aduce, și călăuză, și calea ce trebuie urmată, căci Se autodefinește: „Calea, Adevărul și Viața“. După ocolirea bisericii, Sfântul Epitaf este așezat pe sfânta masă și se rostesc Paremiile, Apostolul și Evanghelia.
Utrenia Sâmbetei celei Mari a fost asimilată cu cea a Utreniei duminicilor, după cum se poate vedea din rânduiala tipiconală încă din secolele XI-XII. Prin cântarea duioasă, cunoscută aproape de toți (copii, vârstnici), prin ritualul solemn al înconjurării bisericii cu Sfântul Epitaf, denia din Vinerea Mare este una dintre cele mai impresionante slujbe, fiind socotită „punctul culminant al creației liturgice ortodoxe“ (S. Bulgakov).
În Sfânta și Marea Sâmbătă, dimineața, se citesc Ceasurile al treilea, al șaselea, al nouălea, cu Obednița și Vecernia unită cu Liturghia Sfântului Vasile cel Mare.
Din ziua de sâmbătă dimineață, veșmintele preotului și acoperămintele bisericii se schimbă cu cele de culoare luminoasă, iar credincioșii finalizează pregătirile pentru sărbătoarea cea mare, Învierea Domnului.
Ce este Sfântul Epitaf?
Sfântul Epitaf este o icoană dreptunghiulară, brodată sau pictată pe pânză, care reprezintă punerea în mormânt a Mântuitorului. În fața Sfântului Epitaf, vineri seara se cântă Prohodul Domnului, fiind apoi scos din biserică și purtat în jurul ei, după care toți credincioșii intră pe sub el în biserică, iar apoi este așezat pe Sfânta Masă.
(Sursa: Ziarul Lumina)