Vine, totuși, o vreme…

Frații Bryan, gemenii-minune care au câștigat tot ce se putea câștiga în proba de dublu la tenis (la Wimbledon, acum vreo 3 ani parcă, i-au distrus efectiv pe alde Tecău și Linstedt) au 35 de ani și tocmai au luat bătaie alaltăieri de la Paes, indianul, și cehul Stepanek. Unde? Tocmai la ei acasă, la Open-ul Statelor Unite de la Flushing Meadow. Și când? Tocmai când gemenii puteau egala un record (care nu poate fi bătut, ci doar egalat) datând din 1951, pe care, iată, îl vor deține și în continuare doi australieni: aceea de a câștiga în același an toate turneele de Grand Slam. Iar frații Bryan câștigaseră anul acesta tot: Melbourne, Roland Garros, Wimbledon. Iar când să dea lovitura, iată-i bătuți pe teren propriu. Să fie vârsta de vină? Mira-m-aș, că doar tot vârsta asta au avut-o tot anul! Dacă tot vorbim de vârstă, atunci să observăm că și Moș Federer (ceva mai tânăr decât frații Brzan) a pierdut mai devreme decât de obicei, în optimi de finală, în fața unui Robredo căruia nu-i venea să creadă ce i se întâmplă. Nici la Federer, nici la gemeni nu e problema de vârstă. Nici de psihic, întrucât după atâtea zeci de turnee câștigate și de situații-limită salvate nu se mai poate pune în discuție tăria psihică. Este, pur și simplu, un oarecare dezinteres. Explicabil pe de-a-ntregul prin dispariția motivației (mai ales la Federer, că la gemeni parcă mai exista nițică, în situația despre care am vorbit deja): turnee au câștigat cu nemiluita, bani au câștigat pentru încă vreo 6-7 generații de-acum încolo, popularitate au câtă nu mai pot duce… Nu, nu e vorba și de dispreț față de public, mai ales în acest sport, ci dimpotrivă: faptul că ei toți, săriți binișor de 30 de ani, continuă să joace dovedește că doresc să ofere milioanelor de fani bucuria de a-i putea urmări. Eu sunt fan declarat de-al lui Federer încă de la începutul carierei lui fabuloase. Acum câțiva ani mă mai supăram, mă mai enervam când pierdea câte un meci. Acum sunt pe deplin fericit să-l văd doar în teren. Cele câteva puncte pe care le reușește fac măcar cât o victorie de altădată: sunt la fel de frumoase. Și unice în fumusețea lor. Sper să-l prindă vârsta de 40 de ani tot acolo, pentru fumusețea sportului, în general.