Vine iarna, bine-mi pare…

Și dacă tot vine, atunci ar trebui să ne pregătim și de Jocurile Olimpice de iarnă, care vor avea loc între 9 și 25 februarie într-o localitate din Coreea de Sud al cărei nume degeaba vi-l spun, fiindcă oricum nu o să-l puteți reține: PyeongChang, scris chiar așa, cu o majusculă în mijlocul cuvântului! Important nu este însă cum se numește locul faptei, ci incredibila prezență acolo a delegației din țara soră, vecină și dușmană, Coreea de Nord, care va fi reprezentată de un lot de 22 de sportivi, presupun că în mare majoritate colonei și generali. În ceea ce privește prezența românească, mărturisesc că de foarte mulți ani nu mă mai interesează absolut deloc, întrucât preț de vreo câteva ediții ale Olimpiadei de iarnă am tot pus și eu botul, ca destui alți fraieri, la declarațiile mai mult decât încurajatoare ale feluritelor găști de oficiali români, dinaintea participării, unde totul era exact ca la fotbal: ne ducem să rupem tot, să luăm atâtea medalii, atâtea clasări pe podium etc. Iar când începea tărășenia, vedeam, cel mai adesea live, cum ai noștri pot fi considerați învingători la felurite discipline dacă scapă cu viață, dacă nu-și rup gâtul pe schiuri, pe sănii, pe boburi, pe patine, pe orice. Bine că n-avem și echipe de curling, că cine știe ce s-ar mai petrece și acolo, eventual degete strivite în direct cu bolovanii ăia! Dacă nu mă înșel, avem însă și un motiv de mândrie: calificarea și la această ediție, pentru a mia oară, a biatlonistei Eva Tofalvi, cea care alerga pe schiuri și trăgea cu pușca încă de pe vremea lui Ramses al ll-lea! Și ce dacă s-a retras încă din 2016? Ce, Scorpions și Guns ’n’ Roses nu și-au anunțat și ei, de mii de ori, retragerea? Iar dacă ei, la 60 de ani, cântă încă, de ce n-ar putea Eva, la cei doar 40, să ne amenințe și ea cu o nouă medalie? Rectific: nu „nouă”, că doar pentru locurile 29 – 72, unde se clasează ea de obicei, nu se acordă medalii, ci medalie, pur și simplu. Hai Eva Tofalvi, hai România!