Vindem muncitori cu mingea

Tocmai când îmi exprimam eu mai apăsat temerile că transferurile rămân doar în faza de ipoteze, iată că în numai trei, patru zile s-au comis mai multe și mai importante decât îmi imaginasem. Niculescu și-a luat inima-n dinți și a plecat. Nu la Leverkusen (mi-e greu să cred că ăștia se vor încurca vreodată cu români), ci la o echipă mai mult retrogradată: Duisburg. A ajuns acolo fiindcă, după ce le-au zăpăcit jocul alde Tararache și Filipescu, nu le-a mai rămas decât speranța că vor găsi vreo doi care să se tăvălească cât mai convingător între 16 și 25 de metri, iar Niculescu să transforme în goluri autotrântele ălora. Cu ele sau fără, Duisburg tot în Bundesliga 2 va juca de la toamnă, lui Niculescu rămânându-i să spere ca între timp o altă echipă de Bundesliga 1 îl va remarca și-l va invita să încerce și acolo. La ora la care scriu, mai sunt câteva ore până la debutul lui Radu Ștefan la Lazio. Este o chestie absolut inedită: ieri la semnat și la vizita medicală, azi la conferință de presă, mâine pe gazon. Dacă chiar așa se vor fi petrecut lucrurile, vom afla împreună. Sper că omulețul își va câștiga locul de titular, desigur în absența celor accidentați, că doar de aia l-au luat, ca să astupe măcar o gaură din vreo trei, câte are acum Lazio. Vedeți că românii sunt la mare căutare doar în sensul ăsta? Adică de la Mutu încoace nu se mai bat echipele serioase pentru vreun superjucător român, ci îi iau, pe ăia puțini pe care-i iau, doar ca umplutură. Fără să însemne neapărat un dezastru, fiindcă la urma urmei important e să joci într-un campionat serios, lucrul mi se pare îngrijorător. În loc de fotbaliști-spectacol, din care într-o vreme nu tocmai îndepărtată, produceam destui, acum am ajuns să oferim la export muncitori cu mingea. Măcar din ăștia dacă am avea destui și tot n-ar fi rău. Dar să fie muncitori cinstiți, ca Ogăraru de pildă, nu fotbaliști „vopsiți”, ca Dică, Victoraș ori Ovidiu Petre. Oare cum s-au adunat toți ăștia la Steaua?