Vindecarea prin încredere

Sunt meserii extrem de grele pe lumea asta. Sunt meserii care necesită pregătire continuă, necesită sacrificiu, necesită mult altruism. Sunt meserii care îți cer să-ți depășești limitele fizice și mentale. Sunt meserii care îți impun să li te dăruiești total. Trup și suflet. Sunt meserii pe care nu le poate practica oricine. Medicina e una dintre ele.
A fi medic nu e la îndemâna oricui. Spun asta pentru toți cei care se grăbesc să judece personalul medical. Se grăbesc să afirme că medicii sunt slab pregătiți. Se grăbesc să expună anumite teorii sau studii citite pe net, în baza cărora iau anumite decizii referitoare la acceptarea sau nu a unui act medical. Sunt curios dacă și în domeniul aeronauticii se găsesc asemenea persoane, care învață să piloteze avioane de pe net.
Sunt multe persoane care ar putea absolvi Facultatea de Medicină, dar nu toți dintre aceștia vor și putea practica medicina. De ce? Pentru că medicina nu e doar un exercițiu de memorie sau de sinteză a unor pagini de manual. Pentru medicină îți trebuie chemare. Îți trebuie fler clinic. Îți trebuie talent. Îți trebuie curaj. Îți trebuie capacitate de a lua decizii importante. Îți trebuie un anumit mod de judecată, un anumit mod de a privi ființa umană. Îți trebuie stăpânire de sine. Îți trebuie o structură interioară specială.
A afirma despre un tratament că e greșit presupune o foarte mare responsabilitate. De aceea în toate cazurile de malpraxis se face apel la o comisie de medici, care să judece strategia terapeutică reclamată. Chiar și între medici părerile diferă de la un caz la altul. Fiecare are judecata lui, experiența lui, cimitirul lui. Însă cu tot noianul de opinii divergente, există în medicină un consens asupra lucrurilor de bază. Există principii, teorii, atitudini terapeutice asupra cărora majoritatea covârșitoare a lumii medicale nu pune semne de îndoială. De ce? Pentru că sunt confirmate de cercetări serioase, în laboratoare serioase, de către personal cu înaltă calificare.
Nu pot eu, medic de linia întâi, să fac cercetare în imunologie, oncologie, genetică și alte asemenea discipline, pentru că nu am competența necesară. Eu pot studia rezultatele publicate, le pot înțelege și le pot aplica. Asta pentru că eu știu alfabetul în care sunt scrise. Alfabet pe care profanii nu-l cunosc, dar au pretenția nu numai de a citi, ci de a explica și altora despre ce e vorba.
Din păcate, trăim vremuri guvernate de o mare neîncredere. Nu mai avem încredere în instituțiile statului, în specialiști din orice domeniu, în profesori, în copiii noștri. Uneori nu mai avem încredere nici în noi înșine. Nu mai avem încredere în știință. Acum toți suntem spirituali. Toți suntem nu știu ce filozofi, autodidacți, auto”orice”. Acum punem totul pe seama lui Dumnezeu. Acum vorbim numai de suflet, de energii interioare, ba chiar construim diete și moduri de viață pe aceste principii. Ba mai avem curajul să punem la îndoială ceea ce se predă la Facultatea de Medicină, fără ca măcar sa frecventăm vreun curs. Totul a devenit o mare teorie a conspirației, în care corporații obscure vor să facă experimente pe oameni. Vor să vândă nu știu ce medicamente sau vaccinuri, doar pentru a îmbolnăvi sau decima populația planetei și a se îmbogăți. Nu vedem însă că noi, ca popor, suntem înrobiți de mult. Nu dorește nimeni să ne extermine pentru că niciun stăpân normal la cap nu-și ucide sclavii.
Eu sunt analfabet în matematică și nu am curaj să-mi dau cu părerea despre nu știu ce teoremă. Alții sunt analfabeți în medicină, dar îndrăznesc să afirme că nu știu care medic e prost, că nu știu ce medicament nu e bun, că nu știu ce vaccin e cauza unor boli severe. Când oare o să ne vedem lungul nasului și nu o să ne mai dăm așa experți în toate? Toți se pricep la politică, nu? Și votează după aroma micilor electorali sau culoarea găleților. Votează eternul “vom face”. Votează și apoi stau și se plâng pe la colțuri cu voce șoptită că iar se scumpește benzina, curentul, gazul.
Alții se duc pe la tot felul de vraci sau popi vindecători (nicio legătură cu subsemnatul), care cică pun oase la loc, vindecă leucemii și desfundă artere coronare. Chiar așa o fascinație mai există în poporul ăsta pentru evul mediu? Uneori stai și te întrebi dacă merită, cu și pentru asemenea oameni, să mai faci educație. Să mai fii, așa cum te percep unii, un formator de opinie. Pe naiba!
E atâta dezinformare, atâta lipsă de educație și de decență în societatea asta, încât este imposibil să speri la un viitor mai bun pentru cei care vin din urmă. Departe de mine să fiu fatalist. Departe de mine starea de nepăsare sau de resemnare în fața unui implacabil dezastru. Scriu și vă prezint doar realitatea. Vă place? Vă regăsiți în ea?
Soluții? Nu am eu. Că nu sunt un lider. Tot ceea ce vă pot spune e că vindecarea vine din noi. Din câtă încredere dăruim unul altuia.