Vindecarea celor doi demonizați din ținutul Gadarei

În Sfânta Evanghelie citim despre cei doi demonizați din ținutul Gadarenilor, care, văzându-L pe Iisus apropiindu-Se de ei, au strigat: „Ce este nouă și Ție, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit aici înainte de vreme ca să ne chinuiești?” (Mt. 8, 29).
Prin această întrebare, ei arată că văd în Domnul un chinuitor. Cele două persoane aflate în prezența lui Hristos puteau profita de aceasta, ca să primească de la El pâinea și apa vieții, dar au ferecat ușile inimilor lor și nu I-au permis lui Iisus să intre. Au preferat să stea în închisoarea sufletelor lor cu demonii, refuzând să deschidă ușa Mântuitorului, Care are putere asupra iadului și a morții.
Iubiți credincioși,
A-I spune lui Hristos „Ce ai cu noi, Iisuse? Ai venit aici să ne chinuiești?” e tot una cu a-I zice: „Vezi-Ți de treburile Tale, Iisuse. Lasă-ne pe noi în pace. Întoarce-Te în Palestina. Urcă înapoi în Biblie. Întoarce-Te în Biserică. Du-Te oriunde, numai să nu ne deranjezi modul nostru de viață. Nu ai competența să ne judeci. N-am eu, oare, dreptul să-mi trăiesc viața mea? Ce ai cu mine, Iisuse din Nazaret?”.
Acesta e strigătul omului învăluit de păcate și prins în vârtejul amețitor al pasiunilor înrobitoare. Hristos, Care a venit pe pământ să caute și să mântuiască pe cel pierdut, să dea odihnă celor împovărați și pace celor tulburați, este un tulburător insistent care nu ne lasă să ne tihnească până ce nu Îl acceptăm pe El.
Poate ne întrebăm în ce fel ne tulbură Iisus spre a ne vindeca. În primul rând, ne tulbură prin ceea ce este, încât, privind la El, Modelul desăvârșirii absolute, vedem cât de josnică este condiția noastră păcătoasă față de culmea sfințeniei pentru care a fost zidit omul, acest „chip” al lui Dumnezeu.
În al doilea rând, ne tulbură prin aceea că, aflându-ne în prezența Sa, suntem conștienți că nu suntem ca El, dar, prin mila lui Dumnezeu, trebuie să fim și putem ajunge asemenea Lui.
Apoi, în al treilea rând, Iisus ne tulbură prin aceea că ne face să nu avem odihnă și pace câtă vreme în lume și în omenire este nedreptate, foame, ură și păcat, împotriva cărora trebuie să luptăm, ca să fie instaurat binele și frumosul în orânduirea noastră socială.
Numai când suntem tulburați sau încercați de Bunul Dumnezeu, noi privim în sus și ne dăm seama că suntem în mâna Lui și că El singur ne poate ajuta și mângâia.
(ÎPS Irineu Pop-Bistrițeanul)