Vincit omnia veritas

Suntem, mai mult ca niciodată, în plin tumult pe lângă legile justiției. Unii se-agită să le schimbe, alții să le apere, fiecare cu argumentele sale, considerându-se deținători ai adevărului absolut. Pe de o parte, trăim vremuri excepționale, parcă n-a fost niciodată chiar așa. Pe de altă parte, istoria se repetă și de fapt, lucrurile stau astfel de când lumea și pământul. Căci încurcate-s căile Domnului și ale istoriei, deopotrivă. Tocmai de la latini ne vin proverbele, cugetările și aforismele și musai trebuie să fie unul care ne spune că nu aduce anul ce-aduce ceasul. Dar nu contează forma cât fondul, așa că tot latinii ne demonstrează că nu aduc mileniile ce aduce ceasul. Bravii urmași ai Romei antice nu uită cine sunt și de unde au plecat și adoptă în anul de grație 2017 o decizie categoric istorică, revocând exilul poetului Publius Ovidius Naso în cetatea Tomis, Constanța de astăzi. Edilii italieni au apreciat că trebuie îndreptată „eroarea comisă din considerente personale“ de înaintașii lor. Reabilitarea vine la 2.000 ani de la moartea poetului. Și noi, la București, discutăm despre cât de tardivă e admirația românilor pentru rege sau despre cei ditamai 28 de ani de la revoluția din 1989 și recentul raport al procurorilor privind detaliile de mise-en-scene ale evenimentului. Noi, cei de azi, barbarii de-atunci, nu știm nici ce-am făcut ieri, în timp ce urmașii Romei își asumă istoria milenară, ba chiar intervin, o continuă și o repară. Mulți ar spune, și au dreptate, că gestul italienilor e comic și fără rost, câtă vreme nu are nicio repercusiune asupra exilatului. Și totuși recunoașterea și repararea unei nedreptăți e o chestiune de morală, atemporală și obligatorie. Făcând o paralelă, îmi permit să-mi imaginez un gest similar al românilor în ceea ce-l privește, de exemplu, pe Constantin Bâncuși. Acuma înțeleg de ce n-am strâns noi bani pentru Cumințenia Pământului, de ce e orașul Târgu Jiu așa cum e, săracul. Nu eram încă pregătiți, deși cumva suntem și noi urmașii Romei. Dar revenind la Publius Ovidius Naso, dat fiind că nu se știe încă motivul exilului, logica spune că nu e clar nici dacă eroarea e eroare. Dar nici invers, așa că, măcar de dragul poeziei și al dragostei cântate de anticul bard, măsura e binevenită. La fel și remarca unui virtual prieten de pe rețele vizavi de decizia de revocare a exilului lui Ovidius: consilierii locali au înțeles că marele poet poate să trăiască printre români și acasă.