VIJNIȚA (II). În 1775, Vijnița cu Cernătești aveau 3 popi și 62 țărani, plus 56 familii de evrei, cu 191 suflete, reprezentate de Jstmar Hasklowitz, Josef Loebl, Jakob Israel, Loebl Meyer, Israel, Jakob și Jehoschua Mayer, numărul familiilor evreiești din Vijnița ajungând, în 1777, la 108 familii, cu 208 suflete.„Vijnița este un orășel, înființat nu demult, în apropierea Pocuției, constând, în prezent, numai din câțiva evrei și țărani imigrați din Polonia”[1].
În perioada 1817-1830, din rândurile iobagilor din Vijnița s-au desprins câțiva viteji, care s-au retras în munți, trăind după voia și cugetul lor, cea mai renumită bandă de haiduci din vremea aceea fiind cea a lui Miron Ștoliuk.
În Vijnița existau 2 biserici, cea a Sfântului Nicolai din Vijnița de Sus sau Vijenka, cum i se mai spunea, construită în 1792 și reconstruită în 1883, și biserica Adormirii Maicii Domnului din Vijnița de Jos, construită în 1867 (în 1868 s-a adăugat o capelă, în Bahna) și restaurată în 1889. În 1843, biserica din Vijnița de Sus, cu 912 enoriași ortodocși, era patronată de Gregor de Aivas și de Georgie de Giurgiuvan, postul de paroh fiind vacant, iar biserica din Vijnița de Jos, cu 1.100 enoriași, patronată de aceiași doi patroni bisericești, îl avea paroh pe Ioan Gribovschi. În 1876, patronatul Vijniței de Sus era imperial, cei 1.177 enoriași fiind păstoriți de Ioan Ostasșek, iar în Vijnița de Jos, parohie cu 1.089 enoriași, patron bisericesc era Gregor de AIVAS, postul de paroh fiind vacant. În 1907, la Vijnița de Sus era paroh Ioan Ostasșek, născut în 1844, preot din 1870, paroh din 1873, cantor fiind, din 1902, Ioan Cozariciuc, născut în 1902, iar la Vijnița de Jos era paroh Theodor Semaniuc, născut în 1854, preot din 1880, paroh din 1886, cantor fiind, din 1900, Ilie Șandro, născut în 1877.
Din 1778, funcționau, în Vijnița de Sus, o școală cu 3 clase și o școală cu o clasă, în Vijnița de Jos fiind deschise, în 1871, o școală de băieți cu 6 clase, iar în 1877, o școală de fete cu 6 clase[2].
În perioada 1848-1849, iobagii din Vijnița s-au răsculat, sub conducerea lui Luchian Cobiliță.
Din 1855, Vijnița a fost centru administrativ al zonei.
Principala personalitate a comunității evreiești din Vijnița a fost Besht Menahem Mendel ben Haim Hager, fondatorul familiei de rabini hasidici din Vijnița.
În 1880, din cei 4.165 locuitori ai Vijniței, 3.795 erau evrei.
„În noaptea de 19 spre 20 ianuarie 1888, niște făcători de rele au intrat în sediul visteriei c.r. din Vijnița și, sfărâmând casa Wertheim, au furat 2.181 florini din banii birului și 18.627 florini din alte diferite depozite”[3].
În 1890, Vijnița avea 5.200 locuitori, primar fiind evreul Moses Scharf. Învățători erau George Turkewicz, F. Schweitzer, I. Straticiuc, I. Bohmer, E. Hodowanski, A. Straticiuc, M. Avacovici, M. Kanczuker, L. Tarnowiecka și L. Rosenheck.
Paroh era Teodor Semaniuc.
O listă de subscripție publică, din noiembrie 1891, încredințată lui „Teodor Semaniuc, paroh din Vijniță”, cuprinde următoarele nume: medicul veterinar districtual Leontie Taniac, moșierul Teodor Semaniuc, Ioan Perdeiczuck, Petre Cremenicki, Niculaiu Huley, Foca Romaniuk, Ioan Serhij, Alexei Serhij, Stefan Lazorek, Petru Tarnoviețchi, Gavril Ilievici, Simion Tanasijczuk, Ioan Klem, Dimitrie Nesteriuc, Filip Sadagurski, Andreiu Malarezuk, Stefan Tanasijczuk, Isidor Ierimiczuk, Costin Tanasijczuk și Ilie Lasorek[4].
O altă listă de subscripție, din iunie 1906, întocmită de notarul din Vijnița, Vasile Tudan, și de soția sa, Aspazia Tudan, în beneficiul proiectatei societăți culturale „Luceafărul Bucovinei”, menționează numele: tipograf Dionisiu Bacinschi, farmacist Marcus Vogel, Semaniuc, Iosel Fischer, Ludmil Kluger, Mihail Păiuș, Mihai Fabian, învățătorul Sosanschi, Ferdinand Wihard, Paul Pohalschi, Nemo și Vitold Gușchievici[5].
„Duminică, 18 Noiembrie 1923, se deschide internatul de elevi din Vijnița”[6].
În noaptea de 13 spre 14 iunie 1941, ostașii bolșevici au ridicat 31 familii evreiești și le-au deportat în Siberia.
În 22 iunie 1941, a început un val imens de distrugere a comunității evreiești din Vijnița, inclusiv prin deportarea evreilor în Transnistria, cei mai mulți murind în lagărele de la Jurin și de la Moghilev. Printre victime s-au aflat familia avocatului Dr. Rosner, familia comercianților Schlomo Rosner, Hermann Steigmann, Naftali Haller, precum și cea a tehnicianului dentar Brauner.
[1]SPLENY, Descrierea districtului Bucovinei, 1775, al. 57, p. 52
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 24, 1876 p. 91, 1907 p. 80
[3]REVISTA POLITICĂ, Anul III, nr. 2, 1 februarie 1888, p. 7
[4]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 55/1891, p. 4
[5]GAZETA BUCOVINEI, Nr. 20/1906, p. 4
[6]CALENDARUL Glasul Bucovinei, Cernăuți 1925, p. 154