Viitorul comprimat al lui Adi Mutu

Presa pe care o are Adrian Mutu în această perioadă, plus opiniile laudative ale unor tehnicieni cu nume, cu greu își găsesc corespondență în trecutul echipei naționale. Poate doar în perioada mondialului american să fi beneficiat de ceva asemănător Gică Hagi, care la sfârșitul anului 1994 termina pe locul 4 în clasamentul Balonului de Aur. În ce-l privește pe Adrian, trebuie spus că totul este pe merit, el ajungând să fie comparat de publicul din Florența cu Roberto Baggio, ceea ce nu-i deloc puțin lucru. Dincolo de maturizarea sa ca om și ca fotbalist (niciodată nu e prea târziu, nu-i așa?), merită subliniate alte două cauze de importanță majoră în menținerea sa la un nivel atât de înalt. Fiindcă asta surprinde acum mai mult decât ascensiunea sa, constanța la vârf. Sclipiri a mai avut și în trecut, dar după un sezon în care a fost declarat cel mai bun jucător al campionatului, iată că începe un altul ca protagonist, cu două goluri în două etape, fiind declarat jucătorul meciului Milan-Fiorentina și luându-i deci fața celuilalt marcator, milanezul Kaka. Revenind la cele două cauze, prima dintre ele, într-o ordine oarecare, ar fi conlucrarea excelentă cu antrenorul Prandelli, cel prin mâna căruia a mai trecut la Verona și Parma, în două etape diferite ale evoluției sale, de fiecare dată cu rezultate excelente. Apoi, la echipa toscană atacantul român poate fi lider, adică exact postura care îl prinde cel mai bine și în care dă cel mai bun randament, lucru evident și la echipa națională. Spre exemplu, la Juventus era imposibil de ajuns în această poziție privilegiată, nu numai din pricina celorlalte nume sonore din echipă sau a tinichelei legate de coada internaționalului nostru, ci și pentru faptul că antrenorul Capello confisca acest statut. Fiindcă îl marginaliza constant pe Del Piero, simblolul de necontestat al “zebrelor”, acesta nu era deloc agreat de tifosii juventini.
Anul trecut Mutu a picat ca musca în lapte în scandalul Calciopoli și, chiar dacă a schimbat echipa, evitând astfel Serie B, tot s-a zbătut mult timp în subsolul campionatului italian până a scăpat de penalizarea impusă Fiorentinei. În mod normal acum ar fi fost în locul lui Lazio și măcar am fi avut și noi o consolare. Mutu este conștient că sezonul acesta este unul capital pentru el, poate cântecul său de lebădă, întrucât se apropie de granița celor 30 de ani. O calificare și o evoluție de protagonist la turneul final european, coroborate cu un traseu (sau chiar trofeu!) memorabil în Cupa UEFA, l-ar aduce iarăși în atenția celor care fac nominalizările pentru Balonul de Aur. Chiar și în acest an Mutu ar trebui să se regăsească pe lista celor de la France Football, și poate ar merita un loc în primii zece, dacă până atunci izbutim calificarea!