Viitor de aur…

…țara noastră are! Sloganul ăsta izvorât pe vremea lui Ceașcă mi-a revenit brusc în minte alaltăieri, pe înnoptate, urmărind un meci under 19, în care România întâlnea Austria. Trebuie spus că acțiunea se desfășura nu la Salzburg, ci la Mogoșoaia, România găzduind un turneu în 4, la care mai iau parte Rusia și Norvegia, care jucaseră între ele ceva mai devreme. Ei bine, la ora 21.00, izbăvit fiind de spaimele pe care mi le provocase Simona Halep în setul 2, mi-am zis că e vremea să mă relaxez urmărind un meci de fotbal între puștani, care urma, ziceam eu, să-mi aducă pe ecran viitorul Naționalei, viitorul fotbalului românesc. Îmi spuneam că dacă Manea, copiluțul de 16 ani, jucase atât de bine la adulți în meciul cu Albania, atunci ăștia mai bătrâni cu 3 ani decât el trebuie că sunt jar, că mănâncă nori, că pârjolesc gazonul și că măcar vreo 4-5 goluri tot o să ne ofere… Și ne-au oferit! Dar nu date, ci luate! La primul gol, venit după un corner produs de-a droanga, că ăla avea alte 25 de soluții alternative, mingea s-a dus într-un pâlc de 5 jaloane galbene (că așa erau îmbrăcați minunații, ca pe vremea când Hagi și ai lui dădeau, nu luau, tot 5, Țării Galilor), din moțul unuia mingea plecând fix la singurul austriac aflat în careu, singur cuc. Preluare, șut plasat, pe jos, 1-0. Ei, nu-i nimic, mai e timp căcălău s-o-ntoarcem. Mai trec vreo 10 minute, pasează ăia de câteva ori, apoi vine o deschidere pe centru-dreapta, unde un austriac, tot singur cuc, aleargă, preia, se duce, nu-l atacă nici dracu’ (că vreo două gloabe de under 19 se târau de ziceai că-s… over 75!), saltă mingea peste portarul tolănit, el știe de ce, vin și gloabele, dar le e lene să întindă copitele spre mingea care se târâia și ea, 0-2! Peste un minut, 0-3! Cum? Păi, iarăși corner, tot un singur austriac între 5 panarame, cap, gol. Care portar? Care fundași!? Care viitor? A, desigur, de aur. Adică, într-o bună zi, când or mai crește, te aștepți ca ăștia micii să smulgă un 1-1 Albaniei.