1. În această lună, în ziua a douăzeci și noua, pomenirea sfintei mucenițe Teodosia fecioara, cea din Cezareea.
Această sfântă fecioară era din Tir (Fenicia) de neam, și fiind în vârstă de optsprezece ani, într-al cincilea an de prigoană a credincioșilor (308), s-a nevoit în Cezareea, și s-a mărturisit legată lui Dumnezeu, urmând a fi supusă la chinuri. Atunci șezând judecătorii la judecată, a fost adusă înaintea guvernatorului Urban, care i-a poruncit să aducă jertfă la idoli. Dar nevrând să se supună poruncii, a fost dată să fie chinuită în multe chipuri. Văzând guvernatorul că fecioara îndură chinurile cu răbdare și în tăcere, o îndemnă să jertfească. Iar ea deschizând gura și căutând cu ochii la dânsul, cu fața veselă îi zise: „O, omule! pentru ce te amăgești! Au nu știi că m-am învrednicit a fi părtașă muceniciei Dumnezeului meu?” Atunci, socotind guvernatorul că fecioara își bate joc de el, a supus-o la chinuri mai mari decât cele dintâi, și la urmă o aruncă în valurile mării, în care și-a primit fericitul sfârșit.
2. Tot în această zi, pomenirea sfintei preacuvioasei mucenițe Teodosia cea din Constantinopol (sec. VIII)
Aceasta a trăit pe vremea împăratului Teodosie III Atramiteanul, fiind fiică de părinți dreptmăritori, din Constantinopol. Când era ea de șapte ani, a răposat tatăl său; iar maică-sa luând copila, a tuns-o într-o mânăstire din Bizant, după care s-a săvârșit și maică-sa, lăsând fericitei toată avuția ei. Iar sfânta din aurul și argintul acela a făcut trei icoane: una a lui Hristos, alta a Născătoarei de Dumnezeu, și a treia a sfintei mucenice Anastasia, iar restul I-a împărțit la săraci.
După câtăva vreme, a luat împărăția pe care o lăsase ortodoxul Teodosie, Leon Isaurul (717-741) cel rău credincios. Pentru că marele patriarh Gherman nu se pleca la pângăritele lui dogme, prin silnicie a fost dat afară din patriarhie cu ciomege și cu săbii, și voia ca sfânta icoană a lui Hristos, cea de deasupra porților (care se zice cea de aramă) să o pogoare și să o dea focului. Și în vreme ce se săvârșeau acestea și spătarul era pe scară, vrând să pogoare sfânta icoană, fericita Teodosia împreună cu alte credincioase femei și bărbați apucând scara au prăbușit la pământ pe spătar, care a murit, și ducându-se la Patriarhie, au împroșcat cu pietre pe răucredinciosul patriarh Anastasie. Îndată celorlalte femei și bărbaților li s-au tăiat capetele, a căror pomenire se săvârșește la nouă ale lunei lui August; iar pe sfânta Teodosia un gealat oarecare crud și neomenos trăgând-o către Bou, (așa se numea partea aceea a orașului) și luând un corn de berbec, a lovit-o nebunește peste grumazi, și i-a pricinuit ei cununa muceniciei. Iar din minunile ce pururea se lucrează prin ea, este cu putință tuturor să afle cât de mare îndrăzneală a dobândit ea către Dumnezeu. Și se săvârșește soborul ei în mănăstirea zisă Dexiocratus, unde se află și sfintele ei moaște.
