Pomenirea sfântului mucenic Trifon și Înainteprăznuirea Întâmpinării Domnului Dumnezeu și Mântuitorul nostru Iisus Hristos
Acest sfânt a trăit în satul ce se chema Lampsac, din provincia Frigiei, pe vremea împărăției lui Gordian, la anul 295 de la împărăția lui August. Și fiind încă foarte tânăr, și îndeplinind o îndeletnicire potrivită cu vârsta sa (căci după cum se povestește păștea gâștele), s-a umplut de Duh Sfânt și tămăduia toată slăbiciunea, și pe demoni alunga. A tămăduit pe fiica împăratului care era îndrăcită, când a arătat și pe demon, celor ce se aflau de față, ca un câine negru, spunându-i faptele lui cele viclene; iar cu această minune a atras pe mulți la credința lui Hristos. Deci, pe vremea împăratului Deciu, care a urmat lui Filip, cel ce a împărățit după Gordian, a fost pârât lui Achilin eparhul Anatoliei, că nu slujea demonilor. Astfel, fiind adus înaintea lui la Niceea și mărturisind numele lui Hristos, întâi a fost chinuit în multe chipuri, și în cele din urmă a fost condamnat să fie omorât cu sabia, dar apucând mai înainte, și-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Tot în această zi, pomenirea preacuviosului părintelui nostru Petru cel din Galatia.
Acest vlăstar al galatenilor, celor din apropiere de Ancira, a petrecut cei dintâi șapte ani cu părinții lui. După aceea s-a dus la Ierusalim pentru învățătură și pentru ca să vadă Sfintele Locuri; iar de acolo a mers la Antiohia, unde, aflând un mormânt gol, a intrat într-însul. Mormântul acesta avea un cerdac înconjurat de un gărduleț și aici primea pe cei ce veneau la el. Mânca, la două zile o datã, puțină pâine și bea apă cu măsură. Cu rugăciunea lui a tămăduit mai întâi pe unul, pe care l-a făcut împreună-locuitor cu dânsul și a vindecat de durerea ochilor pe maica fericitului Teodoret, episcopul Cirului, care era smerită și plăcută lui Dumnezeu; mai târziu a scăpat-o de moarte, atunci când a avut o naștere grea și s-a găsit în primejdie. A vindecat pe un bucătar, care era necăjit de duhurile cele necurate, și pe un țăran care suferea de aceeași patimă. A împiedicat pe voievodul cetății de la încercarea de a silui pe o fecioară orbindu-l. Trăind timp de nouăzeci și doi de ani în chip bineplăcut lui Dumnezeu, și-a dat în pace sufletul Domnului, primind cununa nevoințelor sale.
