Victorii cu cap

De data asta freza lui Ronaldo a fost la înălțime, iar golul ăla a fost meritul său, căci niciun fundaș nu putea interveni la altitudinea aia. Spun asta pentru că aproape la fiecare fază în care cineva dă cu capul în careu, comentatorii noștri sunt cu greșeala de marcaj în gură. La această premieră, victoria Portugaliei în 90 de minute, Ronaldo figurează și cu pasă decisivă, căci șutul său telefonat a fost interceptat de Nani și deviat în plasă. Astfel, Țara Galilor a fost expediată acasă de, până atunci, țara egalilor. Bale a fost singurul fotbalist cu clasă, dar trebuie și el pus în valoare, nu lăsat de unul singur. Ceilalți au strălucit doar conjunctural, afundându-se taman când era nevoie să livreze. Poate Ramsey să fi schimbat soarta partidei, dar mă îndoiesc. Nu am de unde să știu cine va fi adversara lusitanilor în finală, cred că șansa lor ar fi să joace cu Franța. Ar putea fura gazdelor șunca din fasole, așa cum au pățit-o și ei cu grecii, în 2004. Dacă însă va fi Germania, aproape sigur Ronaldo va fi și el în postura lui Messi.
Aloc jumătate din spațiu, deși poate l-ar fi meritat pe tot, meciului dintre Federer și Cilic. Ar fi fost culmea ca, atunci când Djokovic dispare din calea elvețianului, să apară din nou Cilic și să-l deraieze, ca la acel US Open. De ce nu s-a întâmplat asta nici acum nu știu să spun. Sigur că talent, sigur că geniu, dar nu mi se pare suficient pentru întregul tablou. Ceva, ceva a fost și cu croatul. Să ai 2-0 la seturi, 40-0 pe serviciul lui Roger în setul 3, încă un 40-15 în setul 4, separat trei mingi de meci, iar din atâtea ocazii să se aleagă praful… Am avut parte de obișnuitele lovituri briliante ale lui Roger, dar și de greșeli colosale: două mingi la fileu, în deplin control, una ratată cu reverul, cealaltă cu dreapta! De fapt, până a căpătat încredere, adică după ce a salvat acel 0-40, Federer a arătat ca și cum era surclasat de vârsta adversarului, nu neapărat de forța sa. Vigoarea făcea diferența, iar cei 35 de ani erau dureros de vizibili. Pe Raonic, în semifinală, trebuie să-l facă tactic, iar apoi cu (aproape sigur) Murray să iște o nouă minune, căci scoțianul joacă prea bine în ultima perioadă. Există și o tradiție curioasă în tenis, cine revine de la mingi de meci câștigă turneul. Dacă nu acum, atunci când?!