Când fiecare dintre noi face pe selecționerul, aceea este echipa personală. Dacă mai și coincide cu primul unsprezece aliniat de domnu’Piți, se cheamă fie că suntem la fel de pricepuți ca el, fie că am intrat în mintea lui. De obicei nu ne iese și atunci suntem nemulțumiți de alegerile lui Piți, al cărui scop pare într-adevăr să fie găsirea unei chichițe, să fie el mulțumit că „le-a tras-o” celor care se dau cunoscători prin presă. Vineri, ne poate surprinde, cred eu, la mijlocașul de pe stânga și la atacantul cu care va face pereche Mutu. În varianta pe care am avansat-o în articolul precedent, l-am exclus din start pe Maxim dintre titulari pentru că el arde repede, vivacitatea sa ar fi aur curat din minutul 60 încolo, împotriva unor adversari cu o oră de efort în spate. Eu, unul, aș începe cu Chipciu acolo, dar domnu’Piți îl poate prefera tot pe Tănase. Unii îl văd chiar pe Grozav în acea postura, dar dacă domnu’Piți vrea să ne surprindă, îl va folosi pe acesta lângă Mutu. Bineînțeles, ne poate surprinde și în mod plăcut, prin alegerea lui Keșeru. Deși Bogdan Stancu e avansat ca favorit, am impresia că s-ar putea să fie o pistă falsă, o intoxicare. Dar, ca să încheiem cu alcătuirea echipei, adevărata surpriză ar lăsarea lui Mutu pe dinafară.
Ceea ce trebuie înțeles este că naționala trebuie să câștige meciul, un egal îl mulțumește pe Pițurcă doar declarativ, cred că știe și el că dacă respectivul X se va corobora cu o înfrângere în Olanda, atunci ne putem trezi că Turcia ne suflă în ceafă. Turcii câștigă astăzi cu Andorra, apoi îi vor primi pe unguri la Istanbul și, în cazul unei victorii scontate, distanța de 6 puncte s-ar reduce la un singur punctuleț. Așa că hai să nu ne complicăm cu un egal!
