Victime și asasini

Trei dintre multele întâmplări spectaculoase (iar unele absolut senzaționale) care mi-au populat ultimul weekend sportiv au însemnat tot atâtea accidentări ale unor sportivi care sigur nu meritau asemenea soartă. Cronologic, prima este cea a lui Chiricheș pe care un cretin l-a atacat cu sălbăticie, iar cine a jucat fotbal „adevărat”, pe teren mare, în pantofi cu crampoane, știe că atacul nu a fost întâmplător, ci țintit a-l schilodi pe adversar. Prilej cu care, evident, șansa (reală) ca victima să prindă un contract serios cu o echipă de primă mână s-a diminuat considerabil. Se poate însă și mai rău: John Terry, acest monument de implicare și de devotament, a suportat, în campionatul Angliei, un atac cât se poate de asemănător. Numai că Terry, spre deosebire de Chiricheș, e mai aproape de 40 de ani decât de 20, iar refacerea lui până mâine, când ar trebui să-și ducă echipa spre un nou titlu european, este improbabilă, chiar dacă accidentarea e mai puțin gravă decât părea în transmisia live. Din lanțul de sălbăticii de pe gazon nu puteau lipsi românii. Culmea, în postură de victime! O primă tentativă de omor s-a produs la adresa lui Ștefan Radu, primul knock-down fiind opera propriului portar. Reparat de echipa medicală, a devenit apoi ținta unui adversar: voleu în barbă, alt knock-down. Ciudat, și-a revenit din nou, tocmai la timp pentru ca idiotul ăla, același, să-i mai dea un voleu, tot în barbă. Până și la box după 3 knock-down-uri într-o repriză se oprește partida, așa că și Ștefan Radu a fost oprit să continue, cu piramida nazală fracturată. Știți care-i culmea? Că ălălalt, din câte-mi aduc aminte, n-a primit nici măcar galben! Bănuiesc că între timp a fost operat, asemenea lui Pisică. Iar ăsta, numai când îl ajung din urmă vârsta și fracturile de piramidă nazală apără de zici că-i chiar portar! Dovadă e meciul de alaltăieri, când n-a luat gol de la Milan, cu Balotelli al lor cu tot. Dar cel mai groaznic „accident” l-a suferit Pantilimon. Pe care l-a zdrobit efectiv unul, Mancini. Un dobitoc pe care Pantilimon l-a adus față în față cu singurul trofeu la care mai putea spera, dar ca recompensă pentru prestația lui F.A. Cup, Panti a primit… un loc pe bancă! În finală! Pe care City și Mancini au pierdut-o printr-un gol care Pantilimon nu l-ar fi luat 1000 de ani.