VICOVU DE SUS (III). „În Lunea Rusaliilor, a ținut d-nul deputat Aurel Țurcan o adunare poporală în Vicovul de Sus, la care au luat parte și reprezentanți ai comunelor învecinate, Bilca, Vicovul de Jos, Voitinel și Putna… A petrecut peste trei ore în mijlocul alegătorilor săi, ascultându-li dorințele și dându-le sfaturi în chestiunile puse în discuție”.
Societatea de cetire „Luceafărul” din Vicovul de Sus a fost înființată, cu 67 membri, în 3/15 martie 1896, sub conducerea preoților Simion Piotrovschi și Constantin Popovici, secretar fiind Eugen Cărăuș. Din comitetul de conducere făceau parte Ion Moldovan și Teodor Ionesi (controlori), Gavril Nistor (casar) și George Nistor (bibliotecar), judecători fiind Vasilovici, Alexandru Mandici și Teodor Dabîcă.
În 21 septembrie 1924, „pe lanurile foste „împărătești” din cătunul Bivolărie… s-au distribuit titlurile de proprietate sătenilor împroprietăriți din comunele Vicovul-de-sus, Straja, Gura-Punei și Putna…
La hotarul comunei Vicovul-de-sus, d-l ministru I. Nistor a fost întâmpinat de un impozant șirag de călăreți cu steaguri tricolore și condus, în urale nesfârșite, până la locul serbării, unde se găseau, ridicate din cetină și covoare, un altar și tribune decorate cu steaguri naționale. După ce PSS Episcopul Ipolit Vorobchievici, înconjurat de numeros cler, a săvârșit serviciul divin, d-l ministru I. Nistor a rostit o frumoasă cuvântare…
Serbarea s-a sfârșit cu împărțirea brevetelor de proprietate de către d-l ministru I. Nistor. În urmă, d-l ministru Nistor și deputatul englez Sir Harry Brittain au tras, în entuziasmul de nedescris al sătenilor, prima brazdă în ogorul dat țăranilor în proprietate pe veci. A urmat o prea frumoasă horă de înfrățire, în care s-au prins țăranii laolaltă cu d-l ministru Nistor, Sir Harry Brittain și ceilalți oaspeți distinși.
În legătură cu serbarea de împroprietărire din Vicovul-de-sus, a avut loc și sfințirea unui loc de biserică în cătunul Bivolăria și sfințirea noului local al cooperativei „Bradul” din Vicovul-de-sus, care cooperativă, după câțiva ani de activitate intensă și bine condusă, a reușit să se instaleze în casă proprie.
La amândouă serbările a asistat popor foarte mult, mai cu seamă țărani din Vicov”.
În dimineața zilei de luni, 8 iulie 1947, la Vicovul de Jos a fost ucis patriotul Vladimir Macoviciuc, cel care organizase, din ordinul Marelui Stat Major al Armatei Române rezistența armată în munții Bucovinei.
Vladimir Macoviciuc știa, de la comandantul Legiunii de jandarmi Rădăuți, maiorul Ioan D. Popescu, pe care îl luase prizonier, în 5 iunie 1945, că sovieticii amenințau cu ocuparea sudului Bucovinei, dacă românii nu reușeau să lichideze rezistența armată din munți, și-atunci, pentru a-și salva locurile natale, Vladimir Macoviciuc a organizat o ultimă petrecere, o adevărată celebrare a morții, căreia i s-a încredințat, în zorii zilei de 8 iulie 1947, cu o tulburătoare împăcare cu sine.
VIAȚA NOUĂ, Anul V, nr. 5, 30 iunie 1918, p. 4
DEȘTEPTAREA, Nr. 6/1896, p. 47
CALENDARUL Glasul Bucovinei, Cernăuți 1925, p. 101-104
IOAN D. POPESCU, Dosarele suferinței, Suceava 1999, p. 165-169