VICOVU DE JOS. Vicovu de Jos, grafiat „Jicovul”, a fost întărit, în 12 martie 1458, de către Ștefan cel Mare, Mitropoliei Sucevei.
În 20 septembrie 1479, Ștefan cel Mare avea să ofere Mitropoliei Sucevei două sate pentru „Jicovul de Jos pe Suceava, cu moara și vama care se ia la Jicov, cu toate veniturile și cu hotarul cel vechi”, sat pe care îl dăruiește ctitoriei sale, mănăstirea Putna.
În 3 aprilie 1488, Ștefan dăruiește mănăstirii Putna și veniturile numite „vama mică (a treisprezecea parte), ce se ia pe Suceava, la Jicov”.
În vremurile mănăstirești, Vicovu scrâșnește, adesea, din dinți, ba chiar protestează violent împotriva împilării.
În 1720, Toader Crăciunel, „vecin din Gicov”, s-a jeluit lui Vodă împotriva călugărilor de la Putna, care i-au luat 40 de oi pentru vecinătate, deși el se născuse la Vicov, a trăit acolo de mic copil și are, la Vicov, casă cu cislă.
În 19 octombrie 1754, un alt iobag, Grigoraș Calance „din Vicovile de gios”, a luat calea codrului și „face multă pagubă mănăstirii”, cum zice, în jelania sa, egumenul Putnei. Ispravnicii Sucevei îi risipesc casa lui Grigoraș Calance, apoi pleacă pe urmele lui, prin codri, dar nu-l găsesc. Evlavioșii și sfinții călugări, ca să nu rămână în pagubă, impun tuturor familiilor de iobagi, care aveau câte un membru fugit (împrăștiat, cum ziceau cuvioșii), o dare anuală suplimentară de câte 2 lei turcești de casă.
În 12 octombrie 1765, ul alt iobag mănăstiresc din Vicovu de Jos, Vasile Savul, „i-a rupt barba proigumenului de Putna, care a plecat la Vicovul de jos pentru poslușanie”, și, desigur, a luat calea codrului.
În 27 martie 1766, după cum se jeluia egumenul Pahomie, iobagii care locuiau la marginea fânațului mănăstirii produceau, cu vitele lor, „mare pagubă și stricăciune”. Ispravnicul Sucevei, primind poruncă de la Divanul Domnesc, i-a mutat în vatra satului pe „Grigore Coroamă, Ion Coroamă, Ghenie baba, Grigor, Vasile Motrescu, Odochia baba și Nastasia baba Motrescu”.
În 10 octombrie 1766, Grigore Ghica Vodă poruncea ispravnicilor să-l cerceteze pe Ilie Savul, „țăran din Gicovul de Jos și, de se va dovedi că l-au tras de barbă și l-au necinstit cu batjocură” pe proegumenul Putnei, precum, cu un an înainte, Vasile Savul, „să-i dea o certare bună țăranului”.
Recensământul lui Rumeanțev[1], din 1772-1773, înregistrează la Vicovul de Jos, în Ocolul Vicovilor, fără alte precizări, „95 – toată suma caselor”, însemnând 3 femei sărace, 3 scutelnici ai mitropolitului Iacob Putneanu, 5 popi, 4 țigani și 80 birnici.
În 1774, Vicovul de Jos avea, împreună cu Voitinel, 101 familii (2 popi, 110 țărani, în 1775), numărul familiilor ajungând, în 1784, la 194, un singur emigrant transilvănean, diaconul Simeon UNGUREAN din Mintiu, stabilindu-se, în 1753, în vatra satului.
În 16 octombrie 1784, mănăstirea Putna arenda și Vicovu de Jos unor lipoveni.
În 1787, câteva familii de agricultori germani, din cele optzeci sosite în Bucovina din Renania, din Bavaria și din Baden-Württemberg, s-au stabilit la Vicovu de Jos.
Biserica din Vicovu de Jos a fost construită, pe vatra unei vechi bisericuțe, între anii 1869-1875 și sfințită în 1878.
În 1843, din Vicovu de Jos, cu 1.625 enoriași, îl avea paroh pe Dimitrie SERETIAN. În 1876, în Vicovu de Jos, parohie cu 2.406 enoriași, paroh era Georgie DAȘCHIEVICI, iar preot cooperator Ioan BERARIU (ulterior, în același an, Eusebie CONSTANTINOVICI). În 1907, la Vicovu de Jos, paroh era Constantin POPOVICI, născut în 1866, preot din 1891, paroh din 1905, iar cantori, din 1860 și, respectiv, 1901, Emanuil IEȘAN, născut în 1823, și Ioan NISTOR, născut în 1874[2].
În 1890, Vicovu de Jos avea 3.264 locuitori, primar fiind Ioan Chifan. Învățători erau Ifrim Isopescul și Dionisie Sorocean, Dionisie Hacman era paroh, iar Emanuil Ieșan – cantor bisericesc.
„Ambele Vicove se presentă trecătorului ca comune peste tot românești. Aspectul ce-l oferesc clădirile și îngrăditurile comunelor acestora este muntenesc, însă peste tot solid și simpatic.
Cioarecii negri ai românilor Vicoveni m-au surprins încâtva. Portul acesta îmi veni cu totul necunoscut”[3].
La Vicovu de Jos s-au născut poetul iconar Ion ROȘCA (9 iunie 1908), cântărețul de folclor Aurel TUDOSE (28 iulie 1941) și scriitorul Laurențiu CÂRSTEAN (30 iulie 1946).
[1]ACAD. ȘT. RSS MOLD., Moldova în epoca feudalismului, VII, I, Chișinău 1975, p. 340
[2]SCHEMATISMUS DER BUKOWINAER, Czernowitz, 1843 p. 41, 1876 p. 61, 1907 p. 171
[3] VASILE BUMBAC, Schițe de escursiuni făcute prin Bucovina în feriile de vară ale anului 1888, în „Revista Bucovinei”, Anul IV, nr. 4 / 15 Februar 1889, pp. 13, 14