Viceversa!

Dl Vladimir Tismăneanu oferă un amplu interviu gazetei „Cotidianul” (19 dec. 2007) care, desigur, se citește cu interes. Deși cei care ar putea avea oarecari îndoieli, cât de mărunte, sau și-ar permite vreo urmă de opinie neconformă cu ceea ce dl. Tismăneanu dixit„foști lachei ai cultului personalității, corifei ai protocronismului, istorici oficiali ai epocii de aur, mulți legați direct de fratele dictatorului, Ilie Ceaușescu, ultranaționaliști, neofasciști” și, desigur, „foști securiști”, îndrăznim să credem că o lucrare, dacă se pretinde rodul unei cercetări științifice, poate, ba chiar trebuie, să îngăduie și eventuale discuții. Nu numaidecât acut-polemice, nici obligatoriu contestatare, dar purtate, eventual, și-n contradictoriu; oricum, e straniu să i se încerce „Raportului…” asigurarea, prin vehemente imprecații de întâmpinare, statutul de dogmă. Nu de alta, dar ne așezăm sub zodia lui Roller, care-i trecea automat în rândul dușmanilor poporului („dai în mine, dai în tine, dai în fabrici și uzine!”) pe toți românii ce ar fi cutezat și o altă opinie decât aceea oficializată. În domeniul științei – iar istoria, știință este – se elaborează cercetări și nu diktate; a statua ritos că-s „ultranaționaliști și neofasciști” cei ce-și îngăduie observații considerate incomode autorilor înseamnă că am ajuns mai rău decât la orele de „socialism științific”, unde litera cursului era inatacabilă, imuabilă, sfântă. Trecem peste confuzia constant întreținută între comunism (o utopie-paravan) și ceaușism (o dictatură de clan), pentru a ne întreba încă odată dacă, potrivit învățăturii Bibliei, tocmai dl. Tismăneanu era cel potrivit să azvârle piatra. Și nu ne interesează antecedentele familiale (rezolvate în stil de tragedie antică), ci faptul de-a dreptul uimitor că domnia sa V.T. a fost cel care, în 1981, înfiera și condamna definitiv… capitalismul, spre a promova „științific”… exact ceea ce afurisește în 2007: „Orânduirea capitalistă și-a încheiat misiunea istorică și trebuie să facă loc noii orânduiri sociale, în stare să asigure progresul rapid al tuturor popoarelor, realizarea unei lumi mai drepte. Această misiune istorică revine orânduirii socialiste” (Vl. Tismăneanu, în „Mic Dicționar social-politic pentru tineret”, Ed. Politică, 1981, p. 63). Capitalismul, este de părere V.T., „pune în pericol însăși civilizația umană”. Cei pe care îi condamnă azi, ieri erau „forțele înaintate, progresiste, în frunte cu clasa muncitoare”, iar (p.94) „Programul Partidului a devenit program de acțiuni constante ale întregului popor”, etc. etc., mai fiecare paragraf fiind blindat cu citate in extenso din… Ceaușescu. Potrivit autorului, „comunismul rămâne o structură reziduală, toxică și poluantă” (2007), iar capitalismul, un pericol „pentru însăși civilizația umană” (1981) – după cum se vede, biata omenire nu izbutește și pace să-și construiască o orânduire pe placul dlui Tismăneanu, procuror de serviciu și ieri, și azi, după cum bătea vântul în pânzele puterii, cu opinii… complet întoarse pe dos. De le-ar afla, personajul caragealian Lefter Popescu ar exclama, la fel de uimit: Viceversa, care va să zică! Iar vitejeasca înfruntare cu o orânduire cât se poate de… decedată mi-amintește o pagină macabră din Istoria Inchiziției de Edmond Cazal: plini de zel și de importanță, oamenii lui Torquemada l-au târât spre eșafod pe Juan de Abadia și l-au atârnat în spânzurătoare deși… era mort de cine știe când, și nu de mâna lor. Ori de isprăvile unui amic fără spor la vânătoare: dac-auzea că a căzut un mistreț în foc, alerga din răsputeri într-acolo, strigând „și eu, și eu!”, spre a-și descărca eroic pușca în porcul de mult răposat… în Raportul de condamnare a comunismului, sunt etichetați, în bloc, preventiv,
În interviul din „Cotidianul”, dl. Tismăneanu declară, despre Raportul ce-i poartă numele: „În ce mă privește, este opera cea mai importantă, intelectual și moral, a vieții mele.”
Mă tem că așa-i.