Viața și pătimirea Sfântului și Dreptului Iov, pomenit astăzi

Despre viața și pătimirea Sfântului și Dreptului Iov vom da cuvântul în continuare teologului Jean-Claude Larchet, Psalmistului David și Cuviosului Bătrân Porfirie din Evvia (1906-1991), care, fiecare în felul său, ne vor atrage spre pătrunderea smereniei lui Iov: cel care știa că este drept, fără să fie mândru și cârtitor înaintea lui Dumnezeu la necaz. Dincolo de această smerenie, devine transparentă prezența lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
Teologul Jean-Claude Larchet: Una din învățăturile esențiale ale Cărții lui Iov este aceea că relele care se abat asupra lui – și îndeobște asupra oricărui om – nu sunt pedepse pentru păcat. Prietenii lui Iov, dimpotrivă, caută să-l încredințeze că pe sfântă dreptate, pentru păcatele sale, îl pedepsește Dumnezeu. Crezând că pentru păcatele sale îndură Iov atâtea rele, ei îl îndeamnă să se căiască și să-și ispășească vina, socotind că așa va putea scăpa de ele: „Dacă întinzi mâinile către El și depărtezi de la mâna ta fărădelegea ei și nu rabzi să locuiască nedreptatea în corturile tale, atunci (…) vei uita necazul tău de azi.” (Iov 11, 13-16)
În felul acesta ei se arată cugetând strâmb despre Dumnezeu, despre bunătatea și dreptatea Sa. Ei socotesc în chip greșit că suferința și relele care se abat peste om sunt pedepse ale păcatelor lui trecute sau prezente, osândă a vinovăției sale, oricum legate negreșit de păcat.
Psalmistul David: Fericit bărbatul care n-a umblat în sfatul necredincioșilor
și cu păcătoșii în cale nu a stat
și pe scaunul ucigașilor n-a șezut;
ci în legea Domnului îi este voia,
în legea Lui va cugeta ziua și noaptea. (Psalmul 1, 1-2)
Cuviosul Bătrân Porfirie din Evvia: Eu, sărmanul, ce să vă spun… sunt foarte neputincios. N-am izbutit să-L iubesc atât de mult pe Hristos, să-L dorească fierbinte sufletul meu. Simt că sunt mult în urmă. Așa simt. Nu am ajuns acolo unde vreau, nu trăiesc această iubire. Dar nu deznădăjduiesc. Mă încredințez iubirii lui Dumnezeu. Îi zic lui Hristos: „Știu, nu sunt vrednic. Trimite-mă unde voiește iubirea Ta. Asta vreau, asta doresc. Ți-am slujit toată viața mea.”
Teologul Jean-Claude Larchet: Diavolul se ia, așadar, de Iov, din răutate și pizmă, voind mai cu seamă să-l ducă la cădere. Aceasta vădește o dată mai mult că omul nu suferă pentru că e păcătos, și arată drept falsă părerea că suferința ar fi cuvenita pedeapsă pentru păcatele săvârșite sau rodul lor firesc. Dimpotrivă, se poate spune că Iov suferă pentru că era drept, și nu păcătos; curăția sa iscă pizma diavolului și-i ațâță răutatea.
Suferința și toate relele pe care le îndură Iov sunt în chip vădit ispite ale diavolului, care vrea astfel să-l împingă silnic la păcat, nădăjduind că Iov Îl va învinui pe Dumnezeu, tăgăduindu-I bunătatea, ridicându-se împotriva Lui și lepădându-se, până la urmă, de El.
Psalmistul David: Și va fi ca pomul răsădit lângă izvoarele apelor, cel ce roada și-o va da la vreme, a cărui frunză nu, nu va cădea și ale cărui fapte, toate, vor spori. (Psalmul 1, 3)
Cuviosul Bătrân Porfirie din Evvia: Deși mă simt atât de neputincios și n-am izbândit ceea ce-mi doresc, totuși nu deznădăjduiesc. Ceea ce mă mângâie este că nu contenesc a mă strădui. Însă nu fac ceea ce voiesc. Să faceți rugăciune pentru mine. Problema este că nu-L pot iubi deplin pe Hristos fără harul Lui. Hristos nu-Și lasă vădită iubirea, dacă sufletul meu nu are ceva care să-L atragă. Și s-ar putea ca tocmai acest „ceva” să-mi lipsească, de aceea mă rog lui Dumnezeu și zic: „Sunt foarte slab, Hristoase al meu. Numai Tu vei izbândi, prin harul Tău, să mă învrednicești așa, ca pe Apostolul Pavel care se bucura și se mândrea, să pot zice și eu împreună cu el: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. (Galateni 2, 20)”
Virtuțile lui Iov: răbdare neclintită, credință neștirbită și nădejde neabătută în Dumnezeu
Teologul Jean-Claude Larchet: Ispitelor lui satana, Iov li se împotrivește prin trei mari virtuți: răbdare neclintită, credință neștirbită și nădejde neabătută în Dumnezeu. Pentru aceasta, el nu doar că nu-L hulește și nu-L învinuiește pe Dumnezeu pentru suferințele sale, dar nici măcar nu-I pune nicio clipă la îndoială dreptatea, cu toate că nu-și află nicio vină. Tăria lui Iov în fața ispitelor și biruirea lor nu se datorează puterilor sale, ci ajutorului dumnezeiesc, ca răspuns la rugăciunea lui.
Psalmistul David: Nu așa-s necredincioșii, nu așa, nu!
ci-s ca praful ce-l spulberă vântul de pe fața pământului…
de aceea nu se vor scula necredincioșii în judecată,
nici păcătoșii în sfatul celor drepți. (Psalmul 1, 4-5)
Cuviosul Bătrân Porfirie din Evvia: Cu acestea mă îndeletnicesc. Mă străduiesc să aflu chipuri de a-L iubi pe Hristos. Această iubire nu se satură vreodată. Cu cât Îl iubești pe Hristos, cu atât ți se pare că nu-L iubești și tânjești în întregime, tot mai mult, să-L iubești. Însă, fără să-ți dai seama, urci tot mai sus, tot mai sus!
Teologul Jean-Claude Larchet: Iov e chip al dreptului ce îndură suferință fără nici o vină, mai înainte de arătarea chipului desăvârșit al pătimirii Celui cu totul lipsit de răutate și în Care nu se afla nici urmă de nedreptate, Cel nerănit de păcatul strămoșului și Însuși curat de orice păcat.
Iov prevestește noul tâlc al suferinței, pe care-l va lumina deplin Hristos; ca s-o priceapă, omul nu mai privește de-acum spre trecut, văzând în suferință osândă a păcatului, ci spre cele ce-i stau înainte, făcând din ea unealtă a mântuirii sale.
Psalmistul David:Că Domnul cunoaște calea drepților,
Iar calea necredincioșilor va pieri. (Psalmul 1, 6)
– Cuviosul Bătrân Porfirie din Evvia: (citându-l pe Fericitul Augustin) Te iubesc, Doamne Dumnezeul meu, și doresc să Te iubesc pururi și tot mai mult…
M-ai înălbit
Încă și cu lumina feței Tale,
Pe care ai pus-o ca pecete
La poarta inimii mele…
(Dialog peste timp, pentru care am folosit drept surse de inspirație: Biblia sau Sfânta Scriptură, EIBMBOR, 2001; „Ne vorbește părintele Porfirie”, Galați și „Dumnezeu nu vrea suferința omului” – Jean-Claude Larchet, Ed. Sofia, 2008- autor: Mirela Sova,redactor: Teo-Christian, sursa: www.lacasuriortodoxe.ro)