– Acest sfânt a pustnicit în sfânta Mănăstire Dionisiu din sfântul Munte Athos, în anii de la Hristos 1460
– Capul și o mână din moaștele Sfântului Nifon au fost așezate în Mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș
Acest Sfânt Nifon s-a născut în Tesalonic din părinți binecredincioși și de bun neam: mama lui, Maria, era din aceasta cetate, iar tatăl său, Daniel, se trăgea din Dalmația. Așezați în Tesalonic, părinții sfântului au avut trei copii: Dimitrie, Nicolae și Maria. După moartea tatălui, fiul cel mare, Dimitrie, a fost luat la curtea domnitorului Tesalonicului, iar cel de al II-lea, Nicolae, a fost dat la învățătura cărților sfinte, dovedind multa silință, încât la vârsta de 12 ani știa toată rânduiala slujbelor bisericești, se îndeletnicea cu citirea sfintelor cărți și dorea să-și adâncească cunoștințele. Pentru aceasta, curând, fără știrea dascălului și a maicii sale, a urmat pe un monah învățat, numit Iosif, cu care a ajuns la Epidar, unde a rămas alături de vestitul pustnic Antonie, care nu după multă vreme l-a tuns în călugărie, dându-i numele Nifon.
– Sf. Nifon – luminator nu numai al Mănăstirii Dionisiu ci și al întregului Sfânt Munte Athos
După moartea pustnicului Antonie, călugărul Nifon, plin fiind de râvna învățăturii și auzind că în cetatea Iarda este un dascăl foarte învățat, numit Zaharia, a ajuns ucenic al acestuia. Iar când, după luarea Constantinopolului de către turci la 1453, dascălul Zaharia a fost hirotonit episcop, clăugărul Nifon s-a dus la Sfântul Munte Athos, așezându-se la început în Mănăstirea Pantelimon. Însă după o vreme s-a mutat în peștera Krughi, unde a pustnicit, desăvârșindu-se în învățăturile sfinte.
De acolo a fost chemat de întâistătătorul Lavrei celei mari a Sf. Atanasie ca dascăl. După multa vreme, cunoscând că în Mănăstirea Dionisiu, cu hramul Sfântului înaintemergător și Botezător Ioan, se află mulți îmbunătățiți monahi, s-a mutat acolo, unde a îmbrăcat îngerescul chip al schimniciei și a fost hirotesit, după canoane, citeț și ipodiacon, iar apoi hirotonit ierodiacon și ieromonah. Nevoindu-se mai mult cu cele duhovnicești, cu privegherile, cu rugăciunea și cu dragostea față de toți, Sf. Nifon a ajuns curând a fi în adevăr luminator nu numai al Mănăstirii Dionisiu ci și al întregului Sfânt Munte Athos, încât puterea înțelepciunii lui ajunsese vestită și în cetatea Tesalonicului.
– Împăratul l-a surghiunit pe Sfântul Nifon în cetatea Adrianopol, unde petrecea păzit de ostași
De aceea, după moartea mitropolitului Partenie al Tesalonicului, soborul episcopilor și al clericilor aleseră ca mitropolit al Tesalonicului pe Sfântul Nifon, care cu toată împotrivirea lui a trebuit să primească. Aici Sfântul Nifon a propovăduit prin alese cuvinte dogmele Bisericii și îndemna pe cei bogați să ajute pe cei neputincioși și pe cei bolnavi, de care sfântul purta deosebita grija, chiar dacă erau de altă lege, Vestea despre puterea cuvântului și despre faptele Sfântului Nifon s-a răspândit atât de repe-de și de departe, încât când, după doi ani, a murit patriarhul Constantinopolului, Sfântul Nifon a fost făcut patriarh al Constantinopolului și a toată lumea. Însă nu după multa vreme, la uneltirile unor clerici, Sfântul Nifon a fost izgonit de puterea împărătească din Patriarhie la Mănăstirea Sozopoli. Dar după doi ani a fost din nou urcat în scaunul de patriarh al Constantinopolului; însă după scurtă vreme, la uneltirile unora, împăratul a surghiunit pe Sfântul Nifon în cetatea Adrianopol, unde petrecea păzit de ostași.
– Domnitorul Radu cel Mare l-a luat pe Sf. Nifon cu sine și l-a dus în Țara Românească, la anul 1504
Vestea despre Sfântul Nifon s-a răspândit până departe, încât, auzind cele despre sfântul, domnitorul Țării Românești, Radu cel Mare (1496-1508) dorind să-l vadă, a căpătat, aflându-se la Constantinopol pentru plata tributului, învoirea înaltei Porți să viziteze pe Sfântul Nifon la Adrianopol. Fiind în fața sfântului,
domnitorul Radu cel Mare grăi:
„Eu, Stăpâne Sfințite, doream foarte mult să mă învrednicesc a vedea fericita ta față. Slava lui Dumnezeu ca m-am învrednicit a dobândi aceasta astăzi; sunt mâhnit însă de ispitirile ce pătimești”.
Sfântul Nifon îi răspunse:
„Preastrălucite Domn, prin multe necazuri ni se cade nouă să intrăm în împărăția cerurilor, căci zice Domnul că se cade să suferim primejdiile acestei vieți cu bucurie”. Acestea și altele asemenea auzind domnitorul Radu cel Mare zise:
„Mă rog Arhieriei tale să vii în Țara Românească să ne înveți pe noi, căci cu totul suntem lipsiți de duhovniceasca învățătură și de păstor învățător; acolo te vei odihni și toți te vor primi cu bucurie. Dă-mi cuvântul și voi mijloci la Poartă a ți se da voie”. Și, sfântul învoindu-se, l-a luat domnitorul Radu cel Mare cu sine și l-a dus în Țara Românească, la anul 1504, unde toți l-au primit ca pe un Apostol al lui Dumnezeu. Atunci domnitorul Radu i-a zis:
„Te avem pe tine povățuitor și pastor al nostru, ca să ne povățuiești pe noi pe calea mântuirii, și să ai stăpânire asupra lucrurilor bisericești, și orice vei porunci, se va face”. „Mă rog, răspunse Sf. Nifon, ca orice voi face spre îndreptare să primiți cu bucurie; iar însuți de vei greși, să primești duhovniceasca mea sfătuire, pentru că dacă poporul va vedea că domnul țării primește îndreptare de pocăință, și el cu înlesnire se va îndrepta; și, dimpotrivă, dacă domnul țării va călca legile și va defăima sfintele canoane, atunci se va face tuturor mare cădere”.
– Lăsând la o parte evlavia ce arătase mai înainte, domnitorul Radu cel Mare s-a pornit cu sălbăticie împotriva Sfântului Nifon
Apoi preaînțeleptul Nifon a poruncit să se adune în sobor toți preoții, egumenii mănăstirilor și boierii divanului domnesc, cărora le-a vorbit îndemnându-i la faptele cele bune. Iar puterea cuvântului său și înțelepciunea sa cea mare atât au mișcat inimile celor de față încât toți au primit învățătura cu bucurie și au hotărât a-și îndrepta năravurile. După aceea Sfântul Nifon a hirotonit episcopi, cărora le-a dat toate rânduielile treptei lor de episcopi, sfătuindu-i să se îngrijească de turma lui Hristos.
În vremea aceea un boier din Moldova, rău nărăvit și făcând multe rele, a fugit din țara Moldovei în Țara Românească cu femeia și cu copiii săi. Aici, împrietenindu-se cu domnitorul Radu cel Mare, a voit să-și ia altă soție, pe sora domnitorului Radu cel Mare, care, cu toate că știa că acela este însurat, s-a învoit la aceasta, nesocotind legile părinților săi și canoanele Bisericii. Aflând una ca aceasta, din plângerea femeii dintâi a aceluia, Sfântul Nifon a chemat pe boierul moldovean și cu blândețe l-a sfătuit să lase femeia cea luată fără lege și să se întoarcă la soția să cea după lege. Boierul moldovean a mers și s-a plâns domnitorului Radu cel Mare, căutând să-l întărâte a izgoni pe Sfântul din Țara Româneasca. Atunci Sfântul Nifon, netemându-se de amenințări, s-a dus la domnitor și, arătându-i scrisoarea femeii celei după lege a boierului moldovean, i-a deschis Legea dumnezeiasca și i-a arătat că nu se cade să defaime cele rânduite de dumnezeieștile canoane. Dar domnitorul Radu cel Mare, lăsând la o parte evlavia ce arătase mai înainte, s-a pornit cu sălbăticie împotriva Sfântului Nifon, învinuindu-l că a călcat predaniile și rânduielile țării și poruncindu-i să plece din Țara Românească.
Atunci Sfântul Nifon a mers la biserica, unde a poruncit să se strângă tot poporul, pe care învățându-l îndestul, s-a îmbrăcat în veșmintele arhierești și a afurisit atât pe boierul moldovean cel fără de lege cât si pe cei ce îl ajutaseră la săvârșirea acelei fărădelegi. Apoi a proorocit câte aveau sa se întâmple Țării Românești și cum au să moară de moartea cea rea și domnitorul Radu cel Mare și boierul moldovean, sfârșindu-se în fărădelegea lor. După aceea așezând veșmintele arhierești pe sfânta masă a ieșit din biserică.
Auzind acestea domnitorul Radu cel Mare a dat poruncă în tot orașul ca nimeni să nu socotească pe Sfântul Nifon ca arhiereu și nici să-i dea cinste și căutare; căci cel care-i va da pâine sau altceva, ori îl va primi în casă sa își va pierde viața, iar averea lui va trece pe seama domniei. Iar Sf. Nifon s-a dus la marginea unui sat, într-o căscioară mică, unde un fiu duhovnicesc al său, Neagoe, din familia Basarabeștilor, îl hrănea pe ascuns. Atunci voievodul Radu cel Mare, mustrat de cuget și temându-se a nu veni asupra lui vreun rău pentru această faptă, a mijlocit să fie adus Sfântul Nifon din nou la palatul domnesc, unde domnitorul și-a cerut iertare prin făgăduinți de multe daruri. Sfântul însă cunoscând vicleșugul domnitorului nu i-a dat iertare și a plecat de la el repetând aceeași proorocie ce rostise în biserica.
– Capul și o mână din moaștele Sfântului Nifon au fost așezate în Mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș
Plecând din Țara Românească, Sfântul Nifon s-a dus împreună cu doi ucenici ai săi, Macarie și Ioasaf, mai întâi în Macedonia, apoi în Pelotonia, și de acolo în Sfântul Munte Athos, la Mănăstirea Vatoped, unde a fost primit cu multă evlavie. Iar din Mănăstirea Vatoped, Sfântul Nifon a trecut ca un necunoscut în Mânastirea Dionisiu, unde s-a supus la cele mai de rând ascultări, nefiind cunoscut de frații din mânăstire decât târziu prin arătare îngerească. Și făcând multe minuni Sfântul Nifon și-a dat obștescul sfârșit în Mănăstirea Dionisiu, la 11 august 1508.
Ajungând domnitor, Neagoe Basarab, care fusese fiu de spovedanie al Sfântului Nifon, a trimis la Sfântul Munte Athos o delegație ca să aducă în Țara Românească moaștele Sfântului Nifon „ca să curățească greșeala Radului și a altora, care făcuse rău sfinției sale”. Dezgropând trupul Sfântului Nifon și așezându-l în coșciug de lemn, delegația trimisă de Neagoe Basarab, împreună cu câțiva călugări din Mănăstirea Dionisiu și cu mitropolitul Neofit de Anchialos, l-au adus în Țara Românească, unde l-au dus cu alai mare la Mănăstirea Dealului și l-au așezat deasupra mormântului lui Radu cel Mare. În tot timpul nopții în Mănăstirea Dealului s-au făcut rugăciuni pentru iertarea păcatelor domnitorului Radu cel Mare; iar în revărsatul zorilor Neagoe Vodă, care era părtaș la rugăciune a văzut în ațipeală iertarea lui Radu Vodă.
După ce au fost ținute mai multe zile pentru închinarea poporului, moaștele Sf. Nifon au fost așezate în sicriu de argint poleit cu aur si înfrumusețat cu pietre scumpe și cu smalț și înapoiate la Mănăstirea Dionisiu din Sf. Munte Athos. Călugării de la Mănăstirea Dionisiu au dăruit cu bucurie lui Neagoe Basarab capul și o mână din moaștele Sfântului Nifon, care au fost așezate în Mănăstirea zidită de Neagoe Basarab la Curtea de Argeș.






