– În anul 2005, în urma unui concurs organizat de Uniunea Europeană, satul sucevean Cojoci a primit statutul de „sat european”
– Deși au ajuns „europeni” cu aproape doi ani înaintea celorlalți români, viața cojocenilor nu s-a schimbat cu aproape nimic
– Au câștigat statutul de „sat european” după ce toate casele au fost racordate la un sistem local de alimentare cu apă, și pentru modernizarea școlii din localitate, însă acestea au fost singurele investiții de care au avut parte până în prezent
Cu aproape doi ani înainte de data aderării României la Uniunea Europeană, județul Suceava se putea „mândri” că una dintre localitățile sale a primit deja titulatura de „localitate europeană”. Este vorba despre satul Cojoci, din comuna Crucea, care în anul 2005 a fost declarat de Uniunea Europeană, în urma unui concurs de proiecte, ca fiind unul dintre cele 20 de sate europene din întreaga țară. O distincție și un titlu care, din păcate, se reduce doar la o simplă tablă indicatoare, montată la intrarea în satul Cojoci. În rest, orice asemănare cu localitățile rurale din majoritatea țărilor din Uniunea Europeană este aproape inexistentă. De doi ani de când sunt „săteni europeni”, cojocenii nu au simțit nici o diferență care să îi facă să se simtă că sunt, într-un fel sau altul, diferiți de ceilalți locuitori ai satelor din județul Suceava. Și cu toate că de câteva zile sunt și ei, alături de toți românii, cetățeni europeni, cojocenii nu par să fie „mișcați” de acest nou statut. Au același trai, al unor oameni obișnuiți să trudească pentru a-și asigura pâinea de toate zilele, mândri precum sunt oamenii de la munte, și convinși că o schimbare, după aderarea la Uniunea Europeană, nu va veni repede.
– ”Am fi vrut să avem măcar un drum asfaltat în satul nostru”
Pe Mihai Răileanu l-am întâlnit la prima casă din satul Cojoci, și este unul dintre cei care, deși se declară mândru că locuiește într-un sat declarat european, nu crede că acest lucru, sau chiar aderarea României la Uniunea Europeană, îi va schimba imediat viața în bine. Este mulțumit că de câțiva ani are apă curentă în casă, dar așteaptă ca autoritățile locale să reușească ca în câțiva ani să le asigure și canalizarea. „Am intrat în Uniunea Europeană, dar nu cred că se va schimba ceva așa de repede. Ne temem că prețurile vor crește destul de mult, iar noi tot nu vom avea bani pentru a putea să ne cumpărăm cele necesare”, spune Mihai Răileanu. El este mândru însă de faptul că satul în care trăiește este înfrățit cu comuna elvețiană Moutier. De câțiva ani buni elvețienii sunt legătura lor directă cu Europa, aproape în fiecare an beneficiind de sprijin din partea acestora. Cu toate acestea este convins că diferențele dintre satul în care trăiește și cel din Elveția sunt de la cer la pământ. „Ne mai ajută din când în când, ne-au trimit înainte de Crăciun niște bonuri valorice, ne-au ajutat să aducem apă și să facem școala. Dar oricum nu cred că ne ridicăm noi la ceea ce au ei acolo”, mai spune Mihai Răileanu.
La câteva case mai încolo, un alt bătrân, Petru Dascălu, trecut de vârsta de 80 de ani, este mai pesimist în ceea ce privește beneficiile declarării satului în care trăiește, ca sat european. „Eu, care trăiesc aici, pot să spun că este sat european. Și dacă au decis așa cei mai mari, hai să zicem și noi că suntem de acord. Dar de câțiva ani nu a mai venit nimeni, nici de la județ și nici din altă parte, să ne mai întrebe de ce avem nevoie. Acum suntem toți cetățeni europeni. Dar trebuie să fim și cu faptele. Să nu-și facă fiecare de cap. Am intrat în Uniune și cred că trebuie să fim mai buni”, a spus Petru Dascălu. Bătrânul nostru încă mai așteaptă ca, după ce am intrat în Uniunea Europeană, conducerea primăriei să continue să investească în satul Cojoci, mulțumindu-se, pentru început, ca primăria să-i asfalteze ulița care trece prin fața casei. „Este sat european, dar trebuie să ai ceva să se vadă. Că dacă mergem în țări europene cu siguranță arată altfel, fără nici o discuție. Nu vezi gunoaie pe lângă drum și pe apă. Am fi vrut să avem măcar un drum asfaltat în satul nostru, dar nici măcar asta nu s-a reușit”, ne mai spune Dascălu.
– Confortul cojocenilor europeni ține doar de existența apei curente
Cojoci este unul dintre cele mai mici sate ale comunei Crucea, situat în inima munților, la doar câțiva kilometri de Vatra Dornei. Deși sunt „europeni” de doi ani, nici unul dintre cei cu care am discutat nu par convinși că după ce satul lor a fost declarat european, viața lor li s-a schimbat în bine. Au devenit europeni în urma unui concurs în care au fost evaluate mai multe proiecte depuse de localități din întreaga țară, și au reușit să convingă juriul prin faptul că autoritățile au reușit să racordeze cele 40 de case la o rețea locală de apă potabilă, dar și pentru că în ultimii ani au fost realizate investiții pentru modernizarea școlii cu clasele I-IV din acest sat. Investițiile au fost de câteva miliarde de lei, și au fost asigurate atât din surse proprii, dar și cu sprijinul important al unei localități din Elveția, Moutier. Un sprijin care a făcut totuși ca într-un sat european de circa 40 de case să fie o școală modernă, renovată complet, de care se pot bucura peste 100 de copii atât din Cojoci, cât și din localitățile din apropiere. Cu toate acestea însă, de câțiva ani, transformarea satului Cojoci în unul european pare să se fi oprit. Este un sat specific zonei de munte, cu case frumoase, cu oameni gospodari, dar fără confortul de care beneficiază cei care locuiesc în mediul rural din statele Uniunii Europene.
