Dintre sute de clișee, se desprinde o idee. Ideea lui Radu Paraschivescu de a le cuprinde în cartea sa „Dintre sute de clișee. Așchii dintr-o limbă de lemn”. Cum domnul respectiv are trecut, poate și viitor, de gazetar sportiv, printre șabloanele consemnate și comentate se regăsesc destule dintre poeziile recitate de fotbaliști pe la interviuri. Dintre ele, la loc de cinste, „viața merge înainte”. Mă bucur să constat că mai sunt și alții care se crispează de câte ori aud enunțul respectiv. Am ajuns să-mi doresc să-l aud măcar o dată pe unul care să diversifice un pic. De exemplu, viața continuă. Sau forțând absurdul, să existe un fotbalist hâtru care să ia în răspăr sensul tocit și să spună la eșec doar atât: viața merge! Merge, în sensul că e supercool, mi se potrivește, tunați și apartamente?!
Nu am intrat încă în posesia unui exemplar din volumul pomenit, dar sper ca autorul să consemneze și clișeele comentatorilor sportivi. Mai ales unul care, după ce că este agramat, se transmite din gură în gură, ca herpesul, la toate generațiile: „de puțin pe lângă poartă”… Nu, dragilor, nu există „de puțin” în acest context. Celelalte clișee, fie ele mai mult sau mai puțin evitabile, măcar sunt corecte. Nici căderea în extrema opusă nu cred că ar fi de dorit, s-ar putea eșua în bombastic sau prețiozitate.
Fiindcă tot m-am pornit, să vă mai dezvălui un „fetiș”… Recunoașteți comentariul, un pic simplificat: pasă printre, cutare scapă singur cu portarul, fanionul sus de la margine, să vedem reluarea, unghiul ăsta nu e cel mai bun, dar da, de aici se vede cel mai bine, este ofsaid clar! Păi omule cu microfon încorporat, dacă ai avut nevoie de lupă, ăla nu mai e ofsaid clar, ăla e ofsaid la limită! Pe care liniorul cu pricina, un amărât de pământean ca și tine, este posibil, ba chiar probabil, să nu aibă cum să îl perceapă. C-așa e gândit fotbalul de matusalemicii ăia de la International Board, cică frumusețea fotbalului constă și în greșeala umană! Într-un luft, poate, dar nu și în siluirea regulilor…
