VIATA LA ȚARĂ

Iarna, nu-i ca vara! Intru, cu mașina, într-o gâtuitură de trafic. Zăpada nu-i mare, da-i un ghețuș că aluneci ca la patinoar și, vrei nu vrei, te-nscrii în dublu axell de la primul pas. Bătrâna Moldovă e drapată în alb: chiciură, brazii parcă-s fantome învelite în cearceafuri, trâmbele de fum adastă șovăitoare deasupra hornurilor, satul s-a cufundat într-o tăcere deplină, rebegită, încremenită. Numai noi lipseam! Un TIR s-a proțăpit de-a latul drumului și, în urma lui, se rânduiesc în așteptare mereu alte mașini. O roată a mastodontului e-n șanț și, probabil, e nevoie de-o macara să-l salte înapoi pe șosea. Cică, o să vină, s-a dat telefon. O să vină… nu se știe când. Până una-alta, intrăm în barul satului („Bar Palmier Impex” – ce s-o fi importând și exportând din coșmelia de chirpici, că doar asta semnifică orgoliosul „impex”, greu de bănuit). Înăuntru, animație: toate mesele-s ocupate – oameni cenușii, ale căror chipuri aspre abia-s decupate de neonul ce clipește mereu, a bătrânețe și osteneală. Ronțăială generală: semințe de floarea soarelui. Aflăm că, de câteva luni, satul se mândrește cu șosea asfaltată: fonduri SAPARD. „Naiba să-l ia de asfalt! – reclama un mustăcios cu iz de harțag – „Cică, de-acuma, nu mai au voie să circuit căruțele. Ce facem fără căruțe? Ne dă SAPARD-ul mercedesuri?” La televizorul cu ecran roșietic (și ăsta semn de epuizare senilă) se bat doi duelgii de profesie și vocație: Becali și Vadim. Emisiunea place: chicoteli, comentarii apreciative, concluzii abrupte: „I-a zis-o”. De afară, răsună sirena unei Salvări. Altă parascovenie! S-o fi poticnit și Salvarea aici, cu cine știe ce grav bolnav pe targă! Intră în barul Palmier impex și pasagerii microbuzului ce s-ar cuveni să aducă undeva, la ora meciului, componenții unei echipe de handbal. Sportivii sunt îmbrăcați în treninguri albe, ceea ce stârnește animație îngrijorată: „Bă, ăștia au venit să ne omoare găinile!” Se dau cuvenitele deslușiri și totul reintră în, să-i zicem, normal. Cer o cafea. „Două’j’de mii” – mă taxează mai marele barului Palmier impex. „Bă, Pavelică, nu ți-e rușine? Ăștia-s sinistrați, de ce le iei dublu? I-ai prins la înghesuială?” – îmi ia apărarea un sătean binișor afumat (de unde și curajul). „Ziceam să vă fac o cafea lungă” – se dezvinovățește barmanul. „Lungă, scurtă, dați-i zece mii, c-ajunge. La ce cafea face el…” Apare, în cadrul ușii, șoferul Salvării: „Oameni buni, dacă punem umărul toți, scoatem roata din șanț.” Ori n-a fost bine auzit, ori n-a avut putere de convingere: nimeni nu catadicsește să-i urmeze îndemnul. „Sunt cu Salvarea, moare omul cu zile!” „Las’ că nu se moare chiar așa” – mormăie cineva. Handbaliștii se hotărăsc să-ncerce și ies, lăsându-și cafelele „scurte” ne-ncepute. „Pavelică, un rom mic” – cere cel care mă sprijinise în disputa cu prețul cafelei. „Ba mai va’! Ai restanțe de luna trecută” – și i se arată fila din caietul cu datornici. „Dacă nu-mi pot ține gura…” – oftează cu resemnare clientul refuzat. Iar apare șoferul Salvării: „Oameni buni, hai să dați o mână de ajutor”. Nici o reacție. Se cere, totuși, un supliment de informații: „E vreo lehuză? Ale noastre nasc și pe câmp, că doctorița vine numai miercurea, dacă nu-i vremea a ploaie”. Și totuși, câțiva convivi, străduindu-se să pășească cât mai drept, se-ndură să dea curs apelului. La televizor, Gigi și Vadim, roșii ca racul, își continuă stucheala vehementă. Ieșim și noi; nu se făcea să nu oferim și firavul sprijin al mușchilor leneși, de intelectuali. Împinge, hotărâtor, și polițaiul comunei. TIR-ul povârnit dă semne de bun simț: încet, încet, roata revine pe asfalt. Victorie! Clienții barului Palmier impex se grăbesc să-și re-ocupe locurile la mese, să-și regăsească paharele începute și, mai ales, să nu piardă finalul show-ului TV. Iată și Salvarea. Șoferul deschide ușa mașinii, ca să mulțumească tuturor salvatorilor Salvării. Mă pune dracul să arunc o privire în interiorul mașinii: pe targă, doi saci cu ceapă. Jos, alături, saci cu cartofi. Cam asta a fost tot. Încă o dată s-a dovedit temeinicia și profunzimea citatului clasic „iarna, nu-i ca vara.