Cozile de tiruri formate pe drumul european 85, care duce spre Punctul de Trecere a Frontierei Siret, au dat peste cap nu doar traficul rutier din județ, ci și activitatea de zi cu zi. Afectați nu sunt doar sucevenii, ci și șoferii de tir care stau cu zilele pentru a intra în țara vecină, fie că transportă mărfuri, fie că se întorc cu camioanele goale. Așa cum era de așteptat, cele mai multe tiruri sunt înmatriculate în Ucraina, dar sunt suficiente care au și numere de Turcia. Mașinile cu număr de România sunt rare spre deloc, semn că ai noștri refuză să mai meargă în țara lovită de război și să mai stea și blocați cu zilele.
În cursul zilei de joi am fost și am discutat cu o parte din acești șoferi pentru a afla problemele cu care se confruntă. Nici unul dintre ei nu s-a arătat bucuros că trebuie să stea la cozi interminabile, iar situația din teren i-a găsit pur și simplu nepregătiți pe alții. Primul cu care am vorbit este Mevlin, un turc care tocmai se așezase în coadă împreună cu alți trei colegi. Transportă semințe pentru o firmă din Ucraina și mărturisește că nu știe când va intra efectiv în țara vecină. ”Suntem patru camioane care am ajuns aici de o oră și poate vom sta 3-4 zile pentru a intra în Ucraina, dar noaptea este foarte frig și e o mare problemă”, a arătat Mevlin.
Câțiva kilometri mai încolo, observ un tir cu numere de Republica Moldova. La volan se află Alexei, un tânăr de 32 de ani. Obosit și dezamăgit, oftează și regretă că a plecat în această cursă.
– Coada se mișcă foarte greu. Eu am prins coada la 29 de kilometri și acum mai am vreo 17 kilometri.
– Mâncare, apă, motorină ai?
– M-am oprit aici la magazine și am luat apă și mâncare. Nu știam că e coada așa de mare, unii spuneau că acum o săptămână era mult mai mică.
– Ce faci în cabină?
– Stai și te uiți și urmărești mașinile să nu se miște, mai trece poliția și îi mai trezește pe șoferii care adorm.
– Cu somnul cum stai?
– O oră sau două, după trezirea, ne ajutăm de telefon, punem alarma. Sunt și șoferi care te ajută și te trezesc, dar alții adorm și ei. Vin din Moldova, am încărcat la Bacău și merg în Ucraina să duc sodă caustică. Trebuia să mai facem încă trei curse, patru în total, dar cu coada asta am anulat tot. Eu trebuia să fiu azi (n.r. – joi) la descărcare, la Lvov, dacă nu era coadă, dar acum nu știu dacă ajung într-o săptămână, a povestit Alexei.
Vrea să prindă Crăciunul acasă, în regiunea Cernăuți
Și pentru Ilie, un bărbat de 55 de ani, din regiunea Cernăuți, situația este una neplăcută, dar fără ieșire. L-am găsit împreună cu alți colegi de tir și transportă motorină pentru nevoile din țara vecină.
– E a doua zi de când stăm în coadă.
– Motorină aveți?
– Avem, până la graniță trebuie să ne ajungă.
– Cam cât credeți că mai stați până intrați în Ucraina?
– Încă trei zile. Nimeni nu știe de ce e coada asta.
– Ce faceți cât timp așteptați în coadă?
– Stăm în cabină și așteptăm când începe să se miște.
– Azi, de exemplu, cât v-ați mișcat?
– Șase kilometri, de la ora 6 dimineață și până acum (n.r. – ora 14.00), adică în 8 ore. Astă noapte nu a mers nici un camion, nu ne-am mișcat deloc. Am luat motorină din Bulgaria și o transportăm spre Ucraina.
– Mai faceți vreo cursă până de Crăciun?
– Nu, că astăzi e 15, iar până ajungem în Ucraina e Crăciunul.
– V-ați gândit că veți putea face Crăciunul în tir?
– Da, da, m-am gândit, dar sunt mulți care așa o să îl petreacă, în cabină. Cei care s-au dus în Bulgaria acum nu apucă să se întoarcă până de Crăciun, a detaliat bărbatul.
Ilie este șofer de tir de peste 30 de ani, dar spune că astfel de cozi nu a văzut niciodată. Și nu sunt cozi doar în România, ci și în Bulgaria.
Cei mai mulți șoferi de tir spun că problema cozilor este din cauza autorităților ucrainene. Un turc ne explică într-un amestec de rusă, română și engleză că li se solicită aproximativ 100 de dolari pentru fiecare mașină pentru a nu sta prea mult în vama ucraineană. Ne scrie apoi cu degetul pe remorca tirului cât primește vameșul, polițistul de frontieră, cel de la intrare și cel care verifică de ”droguri”, adică în total vreo 3.300 de grivne. ”România harașo, no problem, în Ucraina problem, ne rabota. Skolko Ucraina? 100 de dolari pentru fiecare mașină”, a povestit șoferul turc.
Marginea dreaptă a drumului european 85, un imens coș de gunoi în aer liber
Pentru că stau cu zilele în așteptare, șoferii de tir s-au adaptat și se gospodăresc singuri. Cabina tirului e casa lor pentru mult timp, așa încât trebuie să fie cu mare băgare de seamă. Patul stă permanent întins pentru că nu se știe când tragi un pui de somn, indiferent că e zi sau noapte. Mâncarea nu trebuie să lipsească de nicăieri, iar șoferii turci par cei mai pregătiți, cu adevărate bucătării ambulante după ei, cu scaune pliabile și mese unde să poată mânca o masă caldă. Din păcate, tirurile nu sunt dotate și cu closete, astfel încât oamenii trebuie să își facă nevoile direct în natură. Mirosul de pe marginea drumului european 85 nu este deloc unul plăcut, din motive lesne de înțeles. Nu există nici coșuri de gunoi, iar toate mizeriile, de la peturi și până la resturi alimentare, sunt aruncate direct pe acostament. O imagine deplorabilă, desprinsă parcă dintr-un alt secol și de pe alt continent.
