Incidentul de marți seară din fața Gării Ițcani, când mașina unui sucevean a fost distrusă de un grup de romi, ascunde lucruri mult mai grave. Locuitorii unui cartier cândva liniștit au ajuns să stea cu spaima în suflet că pot fi atacați oricând în propria casă. E o realitate crudă, despre care oamenii vorbesc doar cu stăruința că nu le vei divulga identitatea.
„Mi-e frică să nu-mi dea foc la casă cât timp sunt la serviciu” și „Chiar dacă mă înjură și mă umilesc, prefer să pun capul în pământ și să plec acasă. E mai bine așa decât mort”, sunt două mărturii șocante despre starea de spirit care domnește în cartierul Ițcani.
6 aprilie 2010. În fața Gării Ițcani, BMW-ul unui sucevean aflat întâmplător în zonă este distrus de o gașcă de cartier, indivizi înarmați cu bâte, furci, topoare și coase. Tânărul scapă fără nici o zgârietură doar pentru că a fugit cât l-au ținut plămânii. Imaginea de răscoală nu-i va ieși niciodată din minte. Nici lui și nici prietenei care îl însoțea și care, ore bune după consumarea actelor de barbarie, nu a putut vorbi. Ambii au nimerit într-un război care nu e al lor, un război care-i apasă enorm însă pe locuitorii cartierului Ițcani.
Atât de mult, încât chiar dacă scenele au fost văzute de zeci de oameni, clienți ai unei terase din apropiere, ceferiști, taximetriști sau localnici, nimeni nu vrea să scoată o vorbă despre subiect.
Ieri, la mai bine de 12 ore de la producerea incidentului, am mers în cartier și am discutat cu zece oameni. Nu a fost unul singur care să-mi spună că se simte în siguranță în Ițcani. Și tot la unison mi-au cerut să nu le amintesc numele sau locul de muncă, pentru a nu avea probleme cu găștile care fac legea în cartier.
„Vin la serviciu cu teamă”
Prima oprire am făcut-o în Gara Ițcani. Geamuri sparte, câini vagabonzi, un cerșetor rătăcit și un miros urât este cam tot ce a rămas din gara monument istoric. În această atmosferă apăsătoare vorbesc cu o femeie, angajată în sistemul feroviar de mai bine de 20 de ani.
„Vin la serviciu cu teamă. Cel mai rău e noaptea, după ce pleacă ultimul tren. Trebuie să am grijă nu doar de mine, ci și de gestiune. Mă rog să nu se întâmple ceva rău, iar dacă vreau să ies din birou sun pe cineva să mă însoțească”, a povestit femeia.
Deși nu-și pune mari speranțe, încă mai vrea să creadă că se va schimba ceva în bine.
„Toți se tem de romi”
Nici în afara Gării nu e mai mult optimism. Vânzătoarele au aceeași teamă viscerală, deși la început vor să se amăgească singure că situația e sub control. Mi s-a întâmplat cu o femeie care a spus că nu-și face probleme, atâta timp cât nu se ia în gură cu nimeni. A întors foaia imediat ce a văzut că-mi notez ceva în agendă.
„Să nu cumva să scrieți ceva că am spus eu ceva. Ăștia sunt în stare de orice”, a fost declarația care a tăiat tot curajul afișat cu doar câteva minute mai devreme.
Pentru o altă vânzătoare, cei 30 de ani de Ițcani nu au fost niciodată atât de brutali ca ultimele luni. „Dacă ei vorbesc urât și îi înjură pe polițiști, ce să mai spun eu? Dacă spun ceva și îmi apare numele e rău tare. Mi-e frică să nu-mi ia foc casa cât sunt la serviciu. Toți se tem de romi, pentru că te așteaptă la colț, dar ce spun eu, vin peste tine în casă și te omoară”, a mărturisit femeia.
Când vine vorba despre Poliție, oamenii fac un gest a lehamite: „Ei știu exact ce probleme sunt aici, dar vin după ce se termină totul”.
„Poliția nu există, e doar de formă”
Nici în rândul bărbaților, mai ales cei trecuți de prima tinerețe, starea de spirit nu este mai bună. După 50 de ani petrecuți în acest cartier, un bărbat spune că preferă jignirile pentru a nu-i fi luată viața.
„Chiar dacă mă înjură și mă umilesc, prefer să pun capul în pământ și să plec acasă. E mai bine așa decât mort”, crede un locuitor din cartier. Vecinul sare imediat în apărarea sa și crede că singurii vinovați sunt polițiștii de această stare de teroare care domnește în Ițcani.
„Poliția nu există, e doar de formă. Mi-au spart casa hoții de șase ori, dar nu i-au făcut nimic individului. Au scris în procesul verbal că în casă nu locuiește nimeni, o mare minciună”, și-a vărsat năduful bărbatul.
Nu s-a oprit aici cu nemulțumirile, la adresa polițiștilor, atât cei de la Burdujeni care au zona în arondisment, cât și cei de la Poliția TF Ițcani.
„Iau câte 18-20 de milioane de lei (n.a. – lei vechi) și nu fac nimic. Se culcă seara pe la 11-12 și nu-i mai interesează ce se întâmplă. E nenorocirea de pe lume ce se întâmplă în acest cartier de oameni serioși. Cu miliția comunistă de altădată nici nu s-ar putea altfel”, și-a încheiat retorica bărbatul.
„Doar de Dumnezeu suntem protejați”
Vestea că cineva de la ziar se interesează de viața cartierului s-a răspândit rapid. O femeie aflată la senectute îmi spune că îi este frică să iasă din casă chiar și ziua, fără a mai pune în discuție nopțile. „Seara încui ușa și nu mai ies din casă. Când latră câinii mă uit pe după perdele să văd ce se petrece. Nu am curaj să ies afară. Cândva, în cartier erau oameni cumsecade și aveam liniște. Mi-e dor de acele vremuri”, a spus bătrâna.
Între timp, apare o altă femeie. E revoltată de faptul că Ițcaniul a ajuns „al nimănui” și nu-și face mari speranțe că situația se va schimba curând.
„Doar de Dumnezeu suntem protejați, în rest nimeni nu ne bagă în seamă”, este concluzia tristă pe care o trage înainte de a ne despărți.
Nostalgia anilor când în parc cânta fanfara
Pentru bătrâni, aerul patriarhal al cartierului a dispărut încet-încet. Sunt chiar și persoane mai tinere care își amintesc cu plăcere de sărbătorile frumoase din parcul din fața Gării.
„Era o ciupercă aici, cânta fanfara și lumea se simțea bine. Cât de frumos era acest cartier. Se mai certau oamenii, își mai împărțeau chiar și câțiva pumni, dar de aici până la furci și topoare e cale lungă”, a rememorat un tânăr trecutul nu foarte îndepărtat al Ițcaniului.
În numărul de mâine vom prezenta punctul de vedere al Poliției vizavi de situația din cartierul Ițcani, care sunt perspectivele din punct de vedere al oamenilor legii și ce speranțe trebuie să-și facă oamenii.
