Viața fiecăruia este suma alegerilor făcute de-a lungul ei

Viața este 90% cum ți se dă și 10% cum ți-o faci, afirma autorul cărții „Scrisori Caterinei“, preotul ortodox american Charlie Shadd. Nu știu dacă e chiar adevărat calculul, însă procentajul e deznădăjduitor. Și totuși, acel 10% care depinde exclusiv de noi este teribil de important. Pentru că alegerile pe care le facem ne vor marca incredibil de mult. Singura problemă a omului e că nu cunoaște dinainte ce îl așteaptă la capătul deciziilor luate. Dacă ar fi primit acest dar, poate existența ar fi fost mai ușoară. Viața fiecăruia dintre noi este suma alegerilor făcute de-a lungul ei.
Povestea de astăzi, ați intuit, ne vorbește despre acest lucru. Se spune că erau trei prieteni care își doreau să urce un munte pentru că în vârful lui trăia un bătrân plin de înțelepciune pe care își doreau să-l cunoască. La un moment dat au ajuns la o răscruce, și fiecare a continuat să-și aleagă drumul după cum îl îndemna sufletul. Primul a ales o cărare abruptă, ce urca drept către vârf. Nu-i păsa de pericole, dorea să ajungă la bătrânul din vârful muntelui cât mai repede. A doua cale nu era chiar atât de abruptă, dar străbătea un canion îngust și accidentat, bătut de vânturi puternice. Al treilea a ales o cărare mai lungă, care ocolea muntele șerpuind în pante line.
După 7 zile, cel care urcase pe calea cea abruptă a ajuns în vârf extenuat, plin de răni sângerânde. Plin de nerăbdare s-a așezat să-și aștepte prietenii. După 7 săptămâni, amețit de vânturile puternice care i se împotriviseră, ajunse și al doilea. Se așeză în tăcere lângă cel dintâi, așteptând. După 7 luni sosi și cel de-al treilea, cu fața strălucindu-i de fericire, semn al unei profunde stări de liniște și mulțumire interioară. Ceilalți doi erau furioși pentru că drumul lor a fost greu și au avut mult de așteptat, în timp ce drumul celui de-al treilea a fost o adevărată plăcere. Așa că l-au întrebat pe bătrânul înțelept care a ales cel mai bine.
– Ce ai învățat tu? îl întrebă pe primul.
– Că viața este grea și plină de pericole și greutăți; că este plină de suferință și adeseori ceea ce întâlnesc în cale îmi poate provoca răni; că pentru fiecare pas înainte trebuie să duc o luptă încrâncenată care mă sleiește de puteri. Așadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! Ai ales bine… Și tu ce ai învățat? îl întrebă pe al doilea.
– Că în viață multe lucruri mă pot abate din cale; că uneori pot să pierd drumul, ajungând cu totul altundeva decât doresc… dar dacă nu îmi pierd încrederea, reușesc până la urmă. Așadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! Ai ales bine… Și tu ce ai învățat? îl întrebă pe ultimul.
– Că mă pot bucura de fiecare pas pe care îl fac dacă aleg să am răbdare; că dacă privesc cu înțelegere, viața nu este o povară grea, ci un miracol la care sunt primit cu bucurie să iau parte; că iubirea care mă înconjoară din toate părțile îmi poate lumina sufletul dacă îi dau voie să pătrundă acolo. Așadar… am ales eu calea cea mai bună către tine?
– Da! Ai ales bine…
(Adaptare de Augustin Păunoiu, după o pildă aflată pe site-ul:http://povestiri-cu-talc.blogspot.ro/2007/05/alegerile-tale.html)