Are un dihor în casă, iar animalul mișună peste tot. Îl găsește și în pat, uneori, sau prin câte un buzunar, dar asta îl amuză, nu îl deranjează deloc. Este povestea unuia dintre consilierii locali din Câmpulung Moldovenesc, medicul veterinar Radu Velisar, care și-a ales singur un dihor pe post de animal de companie. În final s-a convins că dihorul nu este deloc fiara odioasă cunoscută în popor.
Medicul Velisar este conștient că i-a șocat pe toți cei care i-au trecut pragul și au văzut ce creatură îi iese de după fotoliu, dar ne-a explicat că nu este deloc un excentric din categoria celor care adună acasă animale exotice pentru a impresiona.
De fapt, Velisar a văzut întâmplător dihorul la un magazin specializat, unde se afla ca să cumpere un porcușor de Guineea. Porcușorul trebuia să devină un fel de mică mascotă a clinicii sale veterinare, dar în final calculul de acasă nu s-a potrivit cu cel din magazin. „Am zărit o creatură măruntă, ghemuită în cutia ei, care mă privea foarte atent. Am fost doar curios, dar când am ajuns mai aproape de ea, m-a cucerit cu ochișorii ei triști. Pur și simplu mi-am dorit să o iau de acolo și să îi ofer o viață normală. Ideea era să stea în clinică, într-un spațiu special amenajat, să aibă tot ce îi trebuie și să eliminăm motivul acelei tristeți incredibile din ochișorii ei. Numai că s-a întâmplat un pic altfel”, ne-a povestit zâmbind Velisar.
Tabieturi
Ca proprietar de ”fiară”, medicul Velisar poate spune acum cu convingere că mai nimic din ce știa despre dihori nu s-a confirmat în privința noii sale amice cu blană. În primul rând, mărunțica, după ce a fost sterilizată, nu miroase mai neplăcut decât o banală pisică. Și-a dobândit, ca o veritabilă escroacă sentimentală, lipindu-se iremediabil de sufletul proprietarului, dreptul de a ieși definitiv din cușcă și din clinică și de a mișuna liberă prin casă. Nu mușcă decât ușor, în joacă, conviețuiește cu alte animale de companie fără probleme și nu a atacat pe nimeni, niciodată. Nu este deloc un animal sfios, care să trăiască prin cotloane, ci un personaj extrem de agil și sociabil, omniprezent și amuzant. Se hrănește cu mâncare uscată pentru pisici și nu e mofturoasă deloc.
Mica făptură, care a primit numele Toni, nici măcar nu face parte din categoria animalelor care nu pot fi educate din punct de vedere al igienei. Folosește… baia, ca orice locuitor civilizat al casei și este chiar o ”gospodină” ordonată, care caută cu înfrigurare orice ciorap folosit sau batistă pentru a le transporta rapid la loc sigur, lângă coșul de gunoi.
Micul dihor are și două pasiuni mai puțin agreabile. Adoră să scurme în ghivecele cu flori și să tragă câte un somn prin buzunarele hainelor, așa că proprietarul ei trebuie să fie atent să nu plece cumva de acasă cu dihorul la purtător.
Medicul veterinar spune că, din punctul său de vedere, dihorul s-a dovedit un companion minunat. Totuși, ca specialist, nu îl recomandă chiar oricui. ”Nu am avut experiențe anterioare cu un astfel de animal. Este diferit de dihorul sălbatic, este o creatură mică și simpatică, dar poate fi totuși un animal imprevizibil. Consider că poate fi un animal de companie minunat pentru un cunoscător, dar nu l-aș recomanda persoanelor care au copii sau care nu se pricep prea bine să anticipeze comportamentul animalului sau să îl îngrijească în mod corect. Pentru mine, acest animăluț a fost o fericită descoperire și este un prieten minunat”, ne-a mai spus medicul Velisar.
