Cele trei cuvinte.
Odată, un călugăr pios, care dorea să-și îmbunătățească necontenit viața duhovnicească, căzu în adâncă rugăciune și ceru lui Dumnezeu să-i dea cuvânt de poruncă:
– „Doamne, spune-mi ce trebuie să fac, pentru a-Ți împlini mai desăvârșit voia?”
Avu atunci călugărul o vedenie în vis, așa. Văzu pe peretele chiliei lui în lumină de aur aceste trei cuvinte:
„Crede, împlinește, folosește”.
A doua zi, călugărul stătu la cugetare asupra acestor trei cuvinte prin care Dumnezeu îi răspundea la chemare.
Dar nu putea înțelege totul.
Atunci, în altă noapte, glasul lui Dumnezeu se făcu auzit duhului călugărului.
Zise așa: Crede tot ceea ce ți-am făcut cunoscut, împlinește toate poruncile ce ți-am dat și folosește toate mijloacele de sfințire pe care le-am statornicit pentru mântuirea ta.
Și de-atunci, călugărul acela duse o viață intru totul plăcută lui Dumnezeu.
Cuget neînțelept.
Un preot trecea, într-o zi, pe un drum de țarină.
Un sătean necredincios își bătea boii – și zbiera tot felul de înjurături.
Preotul îi zise:
– „De ce te osândești la pedeapsa veșnică?”
Omul necredincios îi răspunse:
– „Eu nu pot crede, părinte, în acestea… Căci dacă Dumnezeu a hotărât să mă scape, ori ce-aș face rău, voi fi mântuit. Și, dimpotrivă, dacă a hotărât să fiu osândit, – orice aș face bun, degeaba este … ”
Atunci preotul îi zise:
– „Dacă este așa cum zici, – atunci de ce te mai duci la câmp să ari și să sameni? .. ”
Omul rămase în tăcere. Părintele zise:
– „Dacă ar fi adevărat ce ai spus, atunci oricât ai ara, și ai sămăna, dacă Dumnezeu a hotărât să nu se facă, degeaba-i munca ta, – și, dimpotrivă, dacă Dumnezeu a hotărât să se facă, atunci nu mai e nevoie să ari și să sameni”.
Omul rămase iar fără răspuns, și părintele grăi:
– „Nu, prietene… Dumnezeu îți dă roadă numai dacă tu vei munci pământul – și tot așa, El nu-ți va da mântuirea decât dacă îi ții în seamă poruncile – și nu duci o viață ticăloasă … ”
De atunci, omul acela s-a înțelepțit…
„Fiți înțelepți ca șerpii… „
Un soldat credincios, își puse în gând să facă cunoscut camarazilor săi pe Domnul Hristos. Cum ei nu erau în stare a primi deodată lumina adevărului, soldatul se rugă lui Dumnezeu să-i arate calea ce avea de urmat. Și primi luminată poruncă.
Luă așadar o carte de povești și, seara, după ce toate se sfârșeau în cazarmă, el începea să cetească celorlalți, din această carte. Toți ascultau cu mare plăcere.
Pe nesimțite, după o bucată de vreme, soldatul începu să le cetească niște cărți cu povestiri religioase, în care se vorbea despre Domnul Hristos, ca despre cel mai bun prieten al oamenilor necăjiți. Soldații, fără să-și dea seama, fură prinși de dulceața povestirilor și ascultau fermecați. Și mai trecu o vreme, după care soldatul cel credincios aduse o Biblie, din care începu să cetească povestirea cea minunată si dumnezeiască.
Soldații nu numai că nu se împotriviră, dar cerură camaradului lor să le cetească din ce în ce mai mult din această carte.
Pe urmă, acei soldați deveniră cei mai buni din întregul regiment, iar când comandantul întrebă pe căpitan cui se datorește aceasta, acesta îi arătă o Biblie și-i spuse: – „Această carte i-a făcut așa … ”
„Așază-te în calea lui … „
Într-o zi, un om păcătos se jăluia unui credincios:
– „Dragă prietene, sunt un om pierdut…”
Cel credincios îi spuse atunci:
– „Bucură-te că ești pierdut, dragul meu … ”
– „Cum așa, să mă bucur?” – îi răspunse mirat păcătosul.
– „Da, fiindcă este scris în Evanghelie: „Iisus a venit să găsească pe cel pierdut … ”
– „Și ce trebuie să fac pentru aceasta?”
– „Foarte lesne: să te așezi în calea lui Iisus ca să te găsească”.
– „Și care-i calea lui Iisus?”
– „Este calea pe care ne-o arată Evanghelia și Biserica lui.”
(Cartea satului, viața creștină în pilde de Al. Lascarov-Moldovanu – sursa: http://www.parohiamacin4.org/pilde_parabole.htm)
